„Bucuraţi-va iară-şi zic bucuraţi-va!”, acestea sunt cuvintele pe care Dumnezeu le repetă în nenumărate rânduri în Cartea Sa. Probabil unii se gândesc cum să mă bucur când trec prin această încercare sau cum să mă bucur când trebuie să fac cutare lucru, de ce să mă bucur? Pe cât de dificil poate părea, pe atât de simplu este: „Bucuraţi-vă pururea!”, întrucât Domnul însuşi zice: „nu vă îngrijoraţi de nimic;ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.” (Filipeni 4:6)

Prin urmare de ce suntem trişti sau cu faţa posomorâtă când avem un Dumnezeu atât de mare care ne iubeşte neîncetat? Un Tată care şi-a dat pe singurul lui Fiu ca să moară pentru noi…şi totuşi firea pământească ne trage, iar şi iar înapoi …

Întrebare este: de ce nu sunt mulţi cei care au bucuria acestea la care ne îndeamnă Domnul Isus? De ce tot mai mulţi „creştini” sunt trişti sau  au uitat de bucuria la care ne cheamă Domnul Isus? De ce mergem la biserică cu faţă posomorâtă şi când plecăm suntem la fel?

Apostolul Pavel ne spune: „Bucuraţi-vă pururea în Domnul”, semnificând că aceasta este bucuria credinţei în Dumnezeu, bucuria trăirii împreună cu Hristos, bucuria pe care fiecare dintre noi trebuie să o simţim atunci când suntem în prezenţa Lui. Bucuria la care ne îndemnă Dumnezeu, este mai presus de tot ceea ce ne dă lumea ceasta, este o bucurie mai presus de om, deoarece vine de la El şi, nu în ultimul rând,  este o bucurie veşnică. Cine are credinţa în Dumnezeu, în mod firesc, are bucurii ale credinţei spre deosebire de cel care nu are această credinţă şi nu le poate avea.

Mesajul meu este: să numai venim trişti sau îngrijoraţi la biserică şi să plecăm în aceeaşi stare, ci să fim, după cum zice apostolul Pavel „lucrători ai bucuriei”.

 „Bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri”

Articol scris de: Andreea Baltei pentru Crestintotal.ro

Sursa:   Stiri Crestine.ro

atunci vino la școala de vară în 5-7 iulie.

Anul acesta vă pregătim câteva module excepționale:
Video – editare și tehnici de filmare<
Sunet/Radio– cum să faci sunet în biserică, la concerte și la radio, iar apoi învățăm cum să facem promo-uri, știri și anunțuri<
Despre discurs și vorbire în public– ce să spui atunci când ai de vorbit în public și cum să susții un discurs în așa fel încât să captezi audiența<
Webdesign– cum să îți faci site-ul, blogul și cum și mai ales cu ce faci streaming. Vorbim și despre scrisorile de informare, buletinul bisericii, cum le scriem și ce trebuie să facem ca ele să fie citite.

Detalii despre instructori pe www.scoaladevara.cbee.ro

Perioada de desfășurare: 5 – 7 iulie 2012
Data limită de înscriere: 1 iulie 2012
Formularul de înscriere disponibil aici.

Cei care se înscriu până la 15 iunie beneficiază de reducere la taxa de înscriere, la fel și grupurile de minimum 3 persoane.

Cazarea nu este asigurată, poate fi facilitată la cerere.

Mai multe informații:
www.scoaladevara.cbee.ro
www.cbee.ro

Există oameni cu care ai locui sub acelaşi acoperiş chiar dacă ţi-ar ploua în casă căci ei ar deschide imediat umbrela credinţei şi te-ar invita sub ea; însă există şi oameni toxici care pleacă când nu mai ai ceva de oferit şi nici măcar nu spun ,,îmi pare rău”. Există oameni…mai simpli la minte, oameni contagioşi, oameni complecşi sau complexaţi, oameni care trec prin timp şi oameni care scriu istorie peste timp…

Unde există oameni e viaţă, iar unde e viaţă sunt zbateri şi pulsiuni şi…conflicte. Oamenii adoptă două atitudini într-un conflict: îl sting din faşă sau îl escaladează. Îmi imaginez un conflict ca pe o scară a cărei ultimă treaptă nu o zăreşti. La început, provocarea pe care o lansează adversarul te ridică pe prima treaptă, cea numită tensiune. Poţi alege să tratezi blând dar ferm problema şi să foloseşti ,,stingătorul” păcii sau decizi să mai urci o treaptă şi ai ajuns la atac. De pe această treaptă e atât de facil să tot urci, spre treptele pline de smoală ale insultei, mâniei, şantajului şi violenţei non-verbală sau verbală. Această scară nu are balastradă de care să te prinzi ca să-ţi mai tragi sufletul, prin urmare termometrul ceresc indică peste 40 grade C de nebunie.

Starea se poate agrava prin dureri de tot soiul…ale tale, nu numai a celuilalt; căci tu loveşti în el dar de fapt te sfâşii pe tine cu propriile arme. Un capăt din arma ce o ţii în mână se înfige in inima ta, tăind din ea florile purităţii, credinciosiei faţă de Dumnezeu şi oameni, şi mai ales îi vei scoate ochii iubirii. Când oboseşti scara se clatină sub impulsivitatea momentului iar capătul ei nu îl atingi niciodată, te asigură de asta  ,,anexele” conflictului. Ea nici nu dispune de ultima treaptă, cu alte cuvinte de un scop.

Pe câte o treapta, rivalul îţi întinde la uscat iluzia unui scop, dar trebuie să părăseşti scara şi să te aşezi la masa comunicării active ca să găseşti punctul conflictului. Există oameni care învaţă repede că ascultarea şi empatia sunt mijloacele de transport cu care circuli pe autostrada comunicării, însă există şi oameni care învaţă după ce se lovesc de tuneluri şi pereţi.

Există oameni care îi permit lui Dumnezeu să fie a treia parte in conflict, Cel care alege soluţia. Oameni care nu se caţără pe scările celui rău căci mâinile lor au construit un pod între respingere şi acceptare necondiţionată.

scris de Ella Roman pentru CrestinTotal.ro

Pastorul Cristian Barbosu, Conferinta Peniel 2012, Sibiu