Poezii New!
Poeziile de pe aceasta pagina nu sunt copiate de pe nici un alt site. Poeziile sunt primite de la autor. Ai poezii scrise de tine si vrei sa apara aici? Trimite poezia ta la adresa de e-mail: crestintotal@yahoo.com
| 31.10.09 | OMUL ŞI DUMNEZEU | Florina Pătru |
| Psalmul 103:15 Sunt un om nevrednic Doamne,Sunt slăbit, neputincios.
Dar a Ta iubire Tată Mă ridică azi de jos. Sunt ţărână, sunt o floare, Trec ca vuietul prin crengi. Viaţa mea nu-mi aparţine, Dar Tu eşti al meu pe veci. Sunt un om fără putere, Trec ca iarba pe câmpii. Dar a Ta iubire Doamne În veci nu se v-a sfârşii. Sunt un om creat de Tine După chipul Tău cel Sfânt. Tu ai pus suflarea-n mine, Şi prin Tine, sunt ce sunt. Sunt un om purtat de valuri Şi sunt slab prin tot ce sunt. Dar Tu m-ai ales din neamuri Să mă-nbraci în sfânt veşmânt. M-ai ales din mii de stele Să mă faci să trălucesc. Pentru toate astea Doamne Vreau în veci să Te iubesc. Sunt un om, a Ta lucrare Dar un om schimbat acum. Vreau mereu o Doamne Mare Tu să mă conduci pe drum!
|
||
| 31.10.09 | ÎN A TA PREZENŢĂ | Florina Pătru |
|
Doamne în a Ta prezenţă,am iubire, bucurie!Doamne simt cum mâna-Ţi sfântă,Ţi-o pui astăzi peste mine!
În a Ta prezenţă, Doamne, şi în Sfântul Tău Locaş,Mă proştern în umilinţă,Să-mi ştergi lacrima pe-obraz. În cetatea Ta cea Sfântă, stau cu fraţii mei iubiţi, Şi cu toţi în părtăşie Stam în rugă umiliţi. În a Ta prezenţă, Tată, cercetezi a noastre inimi, Schimbi viaţa, schimbi trăirea, Şi sădeşti în noi iubirea. În a Ta prezenţă, Doamne, laude noi Îţi aducem, Şi cântăm de bucurie, Că ne-ai izbăvit pe cruce. Strânşi cu toţii împreuna, ne-nchinăm doar Ţie, Tată, Şi dorim în a Ta Casă, Să petrecem viaţa toată! Iar când vei venii pe slavă, să ne duci în cerul Sfânt, Vrem să ne-nălţăm cu toţii, Într-un glas şi într-un cânt! Să răsune omenirea, pe pământ şi sus în cer! C-a venit al nostru Tată Să ne ia pe veci cu El. Şi-n a Ta sfântă prezenţă, noi vom sta în cerusi sus, Căci am fost spălaţi pe cruce, De sângele lui Isus!
|
||
| 31.10.09 | CÂND EŞTI ÎN SUFERINŢĂ | Flory Pătru |
| Când lacrima îţi curgeŞi glasul te-a lăsatÎncrede-te în DomnulŞi nu fi disperat.Când grea e suferinţa
Şi tot mai slab te simţi, Ia-n mâna ta Scriptura Ce-alină răni fierbinţi. Stai blând în rugăciune, Aşteaptă voia Sa. Nu dispera pe cale Isus te va veghea. Căci Domnul te priveşte Din Sfântul Său locaş. El nu te părăseşte Chiar toţi de te-au lăsat. Rămâi în umilinţă Cu Domnul să vorbeşti, Necazul şi durerea Ţi-alină El pe veci. Când eşti în suferinţă Cu Domnul stai smerit. Mereu va fi cu tine De-acum pân’ la sfârşit. |
||
| 29.10.2009 | Ma incred in Dumnezeu | Ica Dragoi |
|
Ma incred in El,in Dumnezeu
Caci El e creatorul meu
El ma iertat,viata mi-a dat
Vreau sa-i urmez neancetat
Prin Fiul Sau Isus Cristos
Mi-a facut viata cu folos
Prin jertfa Sa de la Calvar
Am primit mantuirea-n dar
In cerul Sau,mia pregatit
Un loc frumos,deosebit
Unde Isus e Imparat
Acolo este minunat
Acolo sus in tara Sa
Pe strazi de aur,voi umbla
Cetatea Lui cea minunata
De Domnul va fi luminata
Ea e de aur,pur,curat
Impodobita cu smarald
Cu pietre scumpe,pretioase
Cu strazi de aur luminoase
Si-n loc de porti,margaritare
Da,sus in cer e o splendoare
E raul vietii,ca,cristalul
Si e Isus,Margaritarul
De-aceia sa ne pocaim
Pe Domnul Isus,sa-l iubim
Oriunde sa-l marturisim
Cuvantul Sau sa-l implinim
Citind din el,sa ne-ntarim
Doamne ajuta-ne,amin.
Amin
 |
||
| 24.10.2009 | CĂRAREA MÂNTUIRII | Florina Pătru |
| Pe cărarea mântuiriiCu Isus eu am pornit,El e Stânca izbăvirii,Nu mă tem chiar de-s lovit.Pe cărarea mântuirii,Nu-i uşor, dar e frumos.Nu sunt trandafiri pe cale,Dar e braţul lui Hristos.Pe cărarea mântuiriiMunţi înalţi sunt pe urcuş,
Calea-i lungă şi e strâmtă, Mulţi pornesc, puţin ajung. Pe cărarea mântuirii, Eu port crucea, spinii răi. Vântul suflă, lupta-i mare, Şi e mersul tot mai greu. Pe cărarea mântuirii Fericită urc mai sus. Mă lovesc furtuni adesea, Dar m-aşteaptă-n cer Isus. Fericiţi sunt cei ce urcă, Sus mai sus spre cerul lin. Căci acolo e răsplata, Şi slăvitul Miel Divin. |
||
| 23.10.2009 | Inceputul si sfarsitul | Ica Dragoi |
|
Inceputul si sfarsitul,este Dumnezeu
Calea,Adevarul,Viata,Isus Fiul Sau
Da,Isus e usa stramta,prin care putem intra
In cetatea pregatita,sus in cer, in tara Sa
Isus e izvorul vietii
Stanca mantuirii noastre
El e scutul si adapostul
Cei setosi,veniti la ape
El,e locul de scapare
Puterea ce ne mantueste
Taria noastra,viitorul
E Domnul ce ne ocroteste
Slavit si binecuvantat sa fie
Al nostru Domn si Imparat
Caci El in fiecare zi ne poarta
Pe bratul Sau,cel minunat.Amin.
|
||
| 21.10.2009 | Isus e Imparat | Ica Dragoi |
|
Sus in cerul minunat
Domnul Isus e-Imparat
E al nostru Dumnezeu
Slavit fie numele Sau
El e Rege-al Regilor
Si e Domn al Domnilor
E al nostru Imparat
Fie-n veci de veci laudat
Santem liberi cu Isus
Pace,liniste ne-a adus
El e-a noastra bucurie
Slava Lui,laudat sa fie
Isuse i-ti multumim
Si i-ti spunem,Te iubim
Ramai cu noi Rege iubit
Ramai cu noi,pa-n la sfarsit.Amin.
|
||
| 17.10.2009 | MULŢUMESC CĂ EŞTI CU MINE | de Flory Pătru |
| Mulţumesc că eşti cu mine,Scumpul meu Mântuitor,Eşti viaţă, eşti iubire,Eşti Măreţ Stăpânitor.Doamne când eşti lângă mineNu-i nimic mai minunat.Vreau să stau toată viaţaLângă-al meu scump Împărat.Doamne când eşti Tu cu mineSimt că sunt păzit deplin,Doamne…simt a Ta prezenţăŞi doar Ţie eu mă-nchin.
Când viaţa mea cu Tine, O trăiesc eu zi de zi, Simt cum torni adânc în mine Duhul Sfânt din veşnicii. Radiez de fericire, Doamne că Te pot lăuda. Cântă cugetul în mine Veşnic Doamne lauda Ta. Doamne…Tu mă cercetează Ţine-mă pe calea Ta. Şi asupra mea vegează, Să ajung în Slava Ta. Şi Te rog o Doamne Sfinte Să m-ajuţi să Te urmez Şi la greu, dar şi la bine Veşnic să mă cercetezi. Mulţumesc că eşti cu mine, Pe a vieţii drum mereu. Mulţumesc pentru iubirea Ce o am in pieptul meu. Mulţumesc pentru tot harul Ce-l reverşi peste popor, Mulţumesc că eşti cu mine MULŢUMESC SFÂNT CREATOR. |
||
| 10.10.2009 | POCĂINŢA | Flory Pătru |
| Pocăinţa nu-i uşoara,Cum zic unii credincioşi,Pocăinţa-adevaratăPoartă crucea lui Hristos.Pocăinţa e regretulFaptelor ce le-ai făcut.Pocăinţa-i umilinţăPrin ea uiţi al tău trecut.Dacă vrei să mergi cu Domnul,Zi de zi, tu pe pământ,Trebuie să ai în suflet,POCĂINŢA – primul gând.
Trebuie să laşi păcatul Să regreţi tot ce-ai făcut Să trăieşti de azi cu Domnul Să fi bun, smerit şi blând. Să nu stai în adunare Doar de formă – pe un rând. Să fi devotat cu totul În lucrarea Celui Sfânt. Pocăinţa nu permite Să trăieşti tot în păcat. A fi pocăit înseamnă: SĂ AI CUGETUL CURAT. Nu te-ascunde frate dragă După-o falsă pocăinţă Căci Hristos cunoaşte totul, Vrea creştini plini de căinţă. Lasă-L azi pe Salvatorul Să pătrundă-n viaţa ta. Lasă frate pocăinţa Să inunde fiinţa ta. Doamne fă în adunare, O trezire-o cercetare! Fă din noi din fiecare POCĂIŢI smeriţi pe cale. |
||
| 07.10.2009 | DESĂVÂRŞIRE | de ADINA GHINESCU |
| Mă-mbrac cu toamnă să-mi aud foşnitul Frunzelor ce cad, sau ce rămân… Din anotimpul meu se scurge amăgitul Mirajului cântat, pe care azi îngân.Lângă ferestre albe văd păsări azurii, Îmi zboară un oftat din dorurile multe… Lângă ferestre, eu…cu ochii plumburii Scăldată în lumină, dar cu aripi frânte.Mă-ntorc la pragul meu ce nu l-am ocolit Dincolo de el, îmi amintesc trăirea… Să fi rămas acolo, nu am fost menit Şi l-am păşit atunci când mi-am simţit venirea.Vorbesc de două lumi ce eu am cunoscut; În două nume fost-am, în ele amândouă… Doar una am ales, sau poate ea m-a vrut, Şi-am desluşit soarele când plouă.Mă-mbrac cu toamnă să-mi aud foşnitul Florilor ce sunt şi altora ce vin… Din anotimpul meu născându-se doritul Trăit strălucitor ce mă lasă plin.MĂ ÎNTORC ACASĂAud noaptea cum plânge, Precum şi-al ei surâs… Cu lacrimi ea mă unge Şi lunec înspre vis.Lumini de efemer Dintr-un boem trecut Mi-au dăruit mister, Când eu nu l-am cerut.Am învăţat, uitând, să fiu… Când peste ape, timp şi piatră Mă contopeam în ruginiu, Născut din viaţă egolatră.Printr-un sfârşit începem iar… Destinul scris printre inele Pe-acest pământ darnic şi-avar, Ne poartă iarăşi înspre stele.Volum: IZVOARELE VIEŢII (2009) Autor: ADINA-CRISTINELA GHINESCU |
||
| 07.10.2009 | Eternitate… | de Elena Merin |
| Ma rog ,in casuta din turn a inimii mele, Trec cu Tine Isus, pe sub Arcul de Triumf al Universului Ma doare lipsa de lumina, a celor din intuneric, Si strigatul din zori, a fiilor nenascuti vreodata. Ma doare indiferenta lumii, fata de jertfa vie. Ma dor fatarnicia si minciuna, Si-mi plang pacatul, intregii lumi si ranile ce dor….. In timp, furtuni se nasc, si se sting in mine….. Ma doare eclipsa totala , de dragoste si iar urc sa ma rog, in casuta din turn a inimii mele si trec cu Tine Isus, pe sub Arcul de Triumf, al Universuluielena merin alexe Focsani |
||
| 07.10.2009 | SEMN DE ÎNTREBARE | de ADINA GHINESCU |
| Suntem prizionerii propriei nostre vieţi Şi nu cunoaştem Calea, deşi o predicăm; Nu ne-mbătăm de vin, dar trăim ca beţi Cerem pe Înaltul pe care-L lepădăm.Să ne-nţelegem viaţa, este lucru mare! Căci Adevărul Lumii e strâns într-o cunună… Tot ce trăim în viaţă poate fi eroare, Iar adevărul nostru poate fi minciună.Ape de amar bem în zile bune… Orice întâmplare dă trepte şi testări; Ziua bună-i răul cu bucurii nebune, De nu cunoaştem Cartea, pierim în cugetări.Ne suntem captivi nouă prin necredinţa noastră; Omul a fost dat să-nveţe să discearnă! Clipa roz de viaţă, e de fapt albastră, Iară primăvara este mai mult toamnă.DEPRESIE e-un vultur menit a te opri, Când găsit-ai drumul care mult te spală În timpul cel puţin ce-a murdărit A FI, Ţinându-te departe de-a curăţirii şcoală.FRICA ţi-e duşmanul!… Şi nu viaţa grea, Ce a fost să-ţi fie pentru-a fi etern… Nu sluji deci fricii şi luptă-te cu ea Şi alungă răul în chipul cel mai ferm!Fiecare pas este încă-o treaptă Spre Împărăţia la care-ai fost chemat. Supune-te mustrării, căci Judecata-i dreaptă Şi nu te clătina când ştii ce-ai semănat.TRĂDARE, DEFĂIMARE, POFTĂ, NEIERTARE Din timpurile vechi au robit mulţimi… Tu nu-ţi lăsa credinţa – scutul de salvare Şi fii fericit în vremea când suspini.Când iubeşti pe Domnul simţi împovărare… Mare este premiul de ajungi la el!… Drumul înspre VIAŢĂ e presărat cu sare Şi ce dulce este drumul cel mişel!Să nu stai vreodată bazat că eşti curat, Sau să zici la alţii că legea ta e bună! El nu e ca tine, iar Legea nu-i stigmat Să o vezi prin semne şi să nu rămână.M-AM NĂSCUT DIN NOUo lacrimă de diamant pe buze îmi răsare, din orizontul meu pedant tăcut şi în mişcare.cuget nestins dintr-o căinţă, am fost la ei zidar… şi mi-am zidit a mea fiinţă topindu-mă-n amar.ce nu pot ei a înţelege, e mintea mea avută cu mii de taine dintr-o Lege, rămasă neştiută.n-am să opresc pe orişicare să spun ce e nescris… ci îi îndemn la o chemare asemeni unui vis.nu ştiu aici de mor, trăiesc, ca zorii să-i apuc… dar ştiu că drumul pământesc mi-a dat suflet de prunc.IUBIRE NEPĂMÂNTEANĂ O clipă de tăcere mi se sfărâmă-n palmă, CĂLĂTOR ÎNSPRE VEŞNICIE Să simţi cum mori şi naşti din nou Dureri în pianină surdă Îţi vezi o pleoapă ce se zbate Te vezi rătăcitor prin note albe Renunţă să mai crezi că tot ce ai e-al tău! Să mori şi să te naşti din nou Mi se înmoaie carnea şi oasele-mi vibrează, Roteşte-n infinit pe lângă mine timpul Blesteme din pământ au ruginit destine, Secunda se măreşte când vine iar sfârşitul, Volum: IZVOARELE VIEŢII (2009)
|
||
| 06.10.2009 | MI-AI DAT TOTUL… | de Dana Simonescu |
| Doamne,mi-ai dat putere sa-mi deschid ochii.Ajuta-ma sa vad ce e frumos in viata mea,dar nu ma lasa indiferenta fata de aceice de culori si lumina nu se pot bucura…TU esti cu ei si le luminezi sufletulPentru ca noi sa apreciem ceea ce TUNe-ai oferit : LUMINA. Doamne,mi-ai intarit piciorul sa merg pe calea Ta.Ajuta-ma s-ajung acolo unde plangCei ce nu pot pasi… si viata li se pare grea!TU esti cu ei din zori pana-n amurgDar nu toti stiu…si lacrimile-si strangDe singuratate si dor de alergareIn timp ce-n mana Ta gasesc eliberare…Doamne,mi-ai dat iubirea Ta ca pe-o comoara sfanta,diamante mii sapate-n inima ca-n stanca…Ajuta-ma-n raze de lumina sa le prefacSa lumineze fete de copii ce plang si tac,
Sa infloreasca inimi ce plang abandonate, S-aprinda credinta-n suflet celui ce-i pe moarte… Doamne, mi-ai dat totul si totusi vin si cer caci fara Tine, Doamne, ma topesc si pier… Nu vreau ca viata mea sa o traiesc in van Caci TU mi-ai oferit-o cu drag si cu un plan… Imi dai putere-atunci cand toti ma parasesc Si ma ridici pe brate, o, Tata-al meu ceresc! TU stii cu de-amanuntul ce-n inima-mi doresc: Sa traiesc prin TINE , pe altii sa slujesc. Cu inima-n iubire sa m-ating de pacatos, sa-l ajut sa vada-n el tot ce i-ai dat frumos, sa –l fac sa inteleaga ca nu e de folos ca viata lui intreaga s-o irosesca-n van facand in felul asta pe placul lui satan.. Doamne, mi-ai dat putere sa-mi deschid ochii: Cel ce priveste prin ei in fiecare clipa, TU sa fii… Mi-ai intarit piciorul sa merg pe calea Ta: Nu e usor, o, Doamne!Tu sa fii far prin lumea asta grea… Mi-ai dat iubirea Ta si Te-ai jertfit pe cruce Ca eu in inima s-o port si-n lume s-o pot duce. Doamne, mi-ai dat totul si totusi vin si cer caci fara Tine, Doamne, ma topesc si pier… Nu vreau ca viata mea sa o traiesc in van Caci TU mi-ai oferit-o cu drag si cu un plan… |
||
| 06.10.2009 | INGERII MEI | de Dana Simonescu |
| Cu aripi de toamna, ingerii meiM-acopar de frigul de-afara.Cu rosu si galben prin frunze de teiTineretea-n suflet strecoara…Ma-ntreb infiorata: Ce suflet hainPoate s- arunce-n noaptea vietiiAtatea diamante, cu har divin,ce pot aduce-n inimi elixirul tineretii??As vrea sa stiu…Intreb si plang…Intrebarea pluteste prin frunze de steaGalbena… si rosiatica arama…Doar ei,lacrimile-mi strang,Ingerii ce-mi redau tinereteaAcum, in zilele de toamna… |
||
| 06.10.2009 | NOSTALGIE | de Dana Simonescu |
| Toamna bate-n geam cu mana tremurandaSi lasa langa prag o frunza muribunda…M-aplec si o ridic. Si vad in ea intreaga varaPlina de lumina, de cantec si speranta…Incet, cu teama parca, o mangai,sa n-o doaraSi-o strang la piept , de parca i-as da viata.Cu palmele intinse ridic frunza spre cerSi toamna o ridica…pluteste in eter…Privirea mea ramane de bolta agatataSi-albastrul ma inunda…la fel ca altadataCand alergam copil prin iarba de acasaIar mama sta in prag…si ma striga la masa…Te strig copilarie! Nu ma lasa pustie!Caci farmecul tau si frunza o invie… |
||
| 06.10.2009 | TOAMNA VIETII | by: Dana Simonescu |
| Cand toamna vietii vine si se-opreste-n pragNu dispera…intinde mana, intampin-o cu drag!Caci frigul dur si ploaia ce bate-n geam afaraNu au puteri sa faca sufletul sa-ti doara.Daca traiesti cu ceea ce-n timp ai adunat:Iubire, daruire, iertare…tu esti protejat…La fel ca frunza care acum pluteste linLasand in urma vara, rasfatul ei deplin,Nostalgica-amintire a zilelor cu soareCu tril de pasarele si fosnet prin umbrare. |
||
| 02.10.2009 | SĂ MĂ CONDUCI TU | de Flory Pătru |
| Vreau ca DumnezeuSă mă conducă mereu,Vreau ca mâna SaSă fie zilnic asupra mea. Vreau să mă conduci la greu,Vreau să mă conduci la bine!Vreau să Te ascult DumnezeuNicicând să nu mai trăiesc fără Tine. Te rog să cobori în inima meaTe rog să mă cercetezi azi pe mine.Să fiu sădit adânc în dragostea TaNimic să nu mă despartă de Tine.Să pui lumină DoamneÎn ochii mei murdari,Să pui un duh statornicPe calea înspre Rai.Sfinţeşte-a mea fiinţă
Să pot să Te privesc. Şi spală-mă în sânge, Să pot să Te-ntâlnesc. Să mă conduci Tu Doamne, Eu asta îmi doresc. Să fiu cu Tine-n slavă Să pot să Te măresc. |
||
| M-AM NĂSCUT DIN NOU | de ADINA GHINESCU | |
| o lacrimă de diamant pe buze îmi răsare, din orizontul meu pedant tăcut şi în mişcare.cuget nestins dintr-o căinţă, am fost la ei zidar… şi mi-am zidit a mea fiinţă topindu-mă-n amar.ce nu pot ei a înţelege, e mintea mea avută cu mii de taine dintr-o Lege, rămasă neştiută.n-am să opresc pe orişicare să spun ce e nescris… ci îi îndemn la o chemare asemeni unui vis.nu ştiu aici de mor, trăiesc, ca zorii să-i apuc… dar ştiu că drumul pământesc mi-a dat suflet de prunc.IUBIRE NEPĂMÂNTEANĂO clipă de tăcere mi se sfărâmă-n palmă, Şi se aud cristale cum tremură în vânt… O muzică de înger pe sunet de alamă, Mi se strecoară-n cuget Lumina Lui de Sfânt.CĂLĂTOR ÎNSPRE VEŞNICIESă simţi cum mori şi naşti din nou E ca o filă de poveste!… Primeşti o zi ca pe-un cadou, Pe care-l ai… şi nu mai este;Dureri în pianină surdă Se contopesc prin sunet mut, Din conversaţii dorul zburdă Spre inimi ce l-au cunoscut.Îţi vezi o pleoapă ce se zbate Dintr-atât chin ce l-ai avut, Dorind să-nvingi încă o moarte Şi să trăieşti din ce-ai pierdut.Te vezi rătăcitor prin note albe A muzicii ce-o scrii necontenit, La fel se scrie şi destinul clipei ce o soarbe Te scrii pe tine şi poate n-ai simţit.Renunţă să mai crezi că tot ce ai e-al tău! Opreşte-ţi egosismul ce-arunci mult prea uşor, Învaţă să iubeşti şi să spui NU la rău, Accepta-ţi existenţa de simplu călător.Să mori şi să te naşti din nou Poate, e-o tragedie… Numai murind trăieşti ca nou Şi întru veşnicie.Mi se înmoaie carnea şi oasele-mi vibrează, Suflul meu îl simte, glasul se topeşte… Inima tresaltă, iar trupul îmi dansează, Învăluit de pacea care îl sfinţeşte.Roteşte-n infinit pe lângă mine timpul Vremuri fără număr şi fără nume-au fost, A venit la mine aducând abisul, Sădind în conştiinţa-mi iubire cu un rost.Blesteme din pământ au ruginit destine, Cu cât El te iubeşte, cu-atât cunoşti sfinţirea… E lacrima durerii ascunsă în rubine Şi drama existenţei ce cântă nemurirea.Secunda se măreşte când vine iar sfârşitul, Cosmic m-a născut iubirea Sa de lume… N-am fost plecat vreodată, dar ştiu Infinitul, Pe care l-am primit iubind al Său Nume.Volum: IZVOARELE VIEŢII (2009) Autor: ADINA-CRISTINELA GHINESCU |
||
| Vreau mai mult din Tine! | de Roxana Negru | |
| Te caut Dumnezeule, si’ncerc sa Te gasesc. sa Te cunosc mai mult as vrea, sa Iti pot vedea chipul maret. si caut in Sfantul Tau cuvant, vocea Ta.. si imi soptesti iubirea’Ti minunata, mi’ai lasat scris sa cunosc a Ta iubire toata, cum ai trait la fel ca mine, c’ai ras si’ai plans ca orice om.. cum Te’ai jertfit in dragostea’Ti eterna ca eu sa nu mai mor.. ci sa exist cu Tine’n vesnicii, cand viata’mi pe pamant se va sfarsi. eu vreau.. doresc mai mult din Tine, si’Ti caut chipu’n formele din nori, si’Ti vad surasul in stralucirea stelelor.. caldura si’acceptare zace’n tot ce ai creat, dar in om ai pus ceva mai minunat decat in munti, dealuri si vai.. ape, furnici sau frunze moi.. ai pus in cei din jur si’n mine, o dragoste ce doar din Tine vine.. cand ai suflat in om viata, ai suflat si dragostea’Ti mareata. |
||
| PE DRUMUL CALVARULUI | De Vasile | |
| E-o taina de cer a iubirii divineCe omul n-ajunge a-ntelegeCand pe drumul calvarului, de praf ticsit,Trecea bland si smerit al nostru Mantuitor iubit. Ce priveliste dezolanta vazui,Lumea condamnase pe Imparatul cerului,Avu si curajul de ai pune ,O cununa cu spini pe-a sa alba frunte. Isus a fost biciuit nemilos,A fost batjocorit de oamenii cei mai de jos,Lumea l-a palmuit, fara a avea El vreo vina,Iar pe trup, ostasii i-au pus o haina de purpura.Ducandu-si crucea in spate ,Pe drumul ce duce la moarte,Femeile din urma l-au plans induiosate,Dar El suferea pedeapsa pacatelor noastre.Ce tablou sfasietor…Omul a pironit pe-o cruce pe Mantuitor.Cuiele au fost raspunsul lumesc,
Pentru bunatatea Imparatului ceresc. Cu bratele deschise a murit Isus, Ca oricine sa stie a iertare primeste de sus. Credeti ca El si-a jertfit viata-i sfanta, Ca noi s-avem o mantuire deplina. |
||
| De ce sunt lacrimi | De Vasile | |
| Traind in voia lui Dumnezeu Plecandut-ti capu-n ascultare De ce ti-e asa de greu? Si ochii-ti plang in zare?De ce-s ades pe cale Lovituri si spini Ce ranesc a ta suflare Traind in suferinti.Ai lacrimi pe obraz Cand inima-ti plange Ele-s cristale te topaz Ce chipul ti-l straluce.A-ti raspunde la toate aceste Eu nu stiu, dragul meu Dar stiu ca cerul se deschide Caci esti fiu de Dumnezeu.Nu uita ca p-acest pamant Isus, induiosat de suferinte A mers candva plangand Vazand a Mariei tristete.(Si Isus plangea)Vei simti in inima, de sus Ingeri ce vin la a ta rugaciune Insusi Domnul Isus Cu-a Lui mana sfanta t-atinge.El, Fiul cel preaiubit A purtat in trupul Sau Pe drumul calvarului smerit Toata rasplata pacatului tau.Adanc in inima a suferit Isus Pe crucea spre cer ‘naltata Paltind pretul nespus Jertfindu-se dincolo de poarta.(Om al durerilor si obisnuit cu suferinta)Increde-te deplin in El Si cere a Tatalui indurare Iertarea-i in jertfa-i de miel Negresit vei primi vindecare.(Cu niciun chip nu te voi parasi)Cand ti-e sufletul intristat Priveste spre cerul luminos La cununa cu care esti asteptat Acolo vei fi vesnic cu Hristos.(El va sterge orice lacrima din ochii lor)Cand ai lacrimi si dureri pe cale Priveste la comorile de har Pe care Tatal le pune-nainte Cerul e prea luminos spre a-l descrie.(Ierusalimul ceresc) |
||
| La umbra frunzelor din toamna | de Roxana Negru | |
| La umbra frunzelor din toamna pamantul se’odihneste de caldura verii ce abia trecu. la fel ma odihnesc si eu la umbra aripilor Tale de pacatele ce mi’au topit in suflet dragostea..Unde sa renasc decat in Tine?.. cum sa traiesc cu’adevarat decat prin Tine? mi’e obosita mintea, inima, de’atatea ganduri fara sens, de’atatea sentimente fara’o tinta’anume..Esti tot ce am nevoie pentru a trai cu adevarat, si totusi Te’am respins de’atatea ori.. mai arata’mi mila inc’odat’ caci doar prin Tine pacea, fericirea le voi sti.. |
||
| MĂ ÎNTORC ACASĂ | by: ADINA GHINESCU | |
| Aud noaptea cum plânge, Precum şi-al ei surâs… Cu lacrimi ea mă unge Şi lunec înspre vis.Lumini de efemer Dintr-un boem trecut Mi-au dăruit mister, Când eu nu l-am cerut.Am învăţat, uitând, să fiu… Când peste ape, timp şi piatră Mă contopeam în ruginiu, Născut din viaţă egolatră.Printr-un sfârşit începem iar… Destinul scris printre inele Pe-acest pământ darnic şi-avar, Ne poartă iarăşi înspre stele.Volum: IZVOARELE VIEŢII (2009) Autor: ADINA-CRISTINELA GHINESCU |
||
| IUBIRE NEPĂMÂNTEANĂ | by: ADINA GHINESCU | |
| O clipă de tăcere mi se sfărâmă-n palmă, Şi se aud cristale cum tremură în vânt… O muzică de înger pe sunet de alamă, Mi se strecoară-n cuget Lumina Lui de Sfânt.Mi se înmoaie carnea şi oasele-mi vibrează, Suflul meu îl simte, glasul se topeşte… Inima tresaltă, iar trupul îmi dansează, Învăluit de pacea care îl sfinţeşte.Roteşte-n infinit pe lângă mine timpul Vremuri fără număr şi fără nume-au fost, A venit la mine aducând abisul, Sădind în conştiinţa-mi iubire cu un rost.Blesteme din pământ au ruginit destine, Cu cât El te iubeşte, cu-atât cunoşti sfinţirea… E lacrima durerii ascunsă în rubine Şi drama existenţei ce cântă nemurirea.Secunda se măreşte când vine iar sfârşitul, Cosmic m-a născut iubirea Sa de lume… N-am fost plecat vreodată, dar ştiu Infinitul, Pe care l-am primit iubind al Său Nume.Volum: IZVOARELE VIEŢII (2009) Autor: ADINA-CRISTINELA GHINESCU |
||
| Mi-e dor de veşnice ! | by: Denisa Andreea | |
| Mi-e dor de veşnice ! Mi-e dor de cerul Tău Isuse.. De privirea Ta. Gingăşia Ta – mă cuprinde din nou; Dragostea Ta -îmî dă aripi spre Tine. Mă îndrăgostesc de Tine şi golul din mine se umple.. Cu DRAGOSTE, cu Pace, cu TINE!Vreau să ies, să scap de lumea mea, Să evadez din puşcăria lumii mele… Chiar şi din cântec… Şi să m-adap din El Din păstorul meu.Nu vreau s-aud de mine… Urăsc tot ceea ce sunt EU ! Pentru că eu fără EL, sunt NIMIC; Şi de aceea vreau ca să Te am pe TINE lângă mineCăci sunt o epavă..care pluteşte pe mare învolburată a vieţii.. Fără speranţa.. fără să ştie unde se îndreaptă. Dar TU eşti TOT ceea ce am…căci fără TINE n-am nimic Tu-mi dai totul..şi FĂRĂ TINE NU POT TRĂI !Eşti IUBIREA mea- suspin după Tine ; Eşti Sufletul meu- mă-ndrăgostesc de Tine. Când vii lângă mine Mă cuprinzi în braţe.. Prin ele ţii Universul şi lumea . |
||
| Urăsc lumea, pe Tine te vreau ! | by: Denisa Andreea | |
| Nu-nteleg de ce ma las furata de-aparente. Nu-ntelg de ce sunt rele influiente.nu imi inteleg eul Dar acum ma cupride ingerulş Oricat as iubi erosul Nu-Ti inlocuieste Sufletul.Vreau mereu sa fiu mereu indragostita de Cuvantul Tau. Si ma vreau albita din nou de sangele Tau Vreau sa uit ca exista pc-ul Si nu el, ci Tu sa-mi fi Iubitul.Spala-mi din nou al meu gand, Caci viata mea nu-i asa cum Tu-ai vrea. Caci multe furtumi vin in al meu suflet; Dar pe Tine sa te vad as vrea.Sa-Ti vad din nou chipul ce-aduce pacea Iar in gandu-mi adduce dulceatza. Oricat de dor mi-e de prieteni pamantesti Doar Tu ma poti primi in locurile ceresti.Eram inchisa in trecut, Dar ieri Ti-am spus amarul; Iar azi sunt departe de trecut Si de greselile ce-mi umpleau paharul.Si din nou iti spun akelas gand Ce ma cuprinde in amurg: Eu vreau sa zbor la Tine; Sa ma-ntalnesc cu Tine !Acolo unde nimeni nu ne judeca iubirea, Nu ne bate, nu ne amageste; Acolo unde-Ti voi vede stralucirea, Unde nu soarele, ci Tu stralucesti.Si vreau sa-nchei aici confersarea, Spunandu-Ti : Si vreau sa-nchei aici confersarea, Spunandu-Ti : “Multumesc Isus ! Eu cred ca alinarea Imi va cuprinde sufletul acolo sus !TE IUBESC ISUS ! |
||
| Frământarea şi Răspunsul | by: Denisa Andreea | |
| Când voi vedea din nou Lumina?? Unde e Ea?? O caut, fără s-o gasesc O doresc ! Mi-atât de dor de EA! Dar Ea e aici !! E lângă mine!! Ce se-ntâmplă??? n-o mai simt?? Off! Dar unde e CUVÂNTUL Ce mă umplea ades! De ce nu-L caut?? Cum să-mi astâmpăr astfel setera??? Încă n-am găsit răspuns.. Dar răspunsul e lânga mine Pacherul e aici! Aici e izvorul! Dar galeata?? La Cine a rămas?? Unde e Acela ce-mi poate da VIAŢA??Unde eşti, o, Dumnezeu??? Visul acum o realitate.. În care aveam speranţă.. Dar unde e ea acum?? Unde s-a pierdut?? Oare tot la Acela?? La Acela care dă Viaţa?? La Răscumpărătorul meu?!? ….Ooo! Dar de ce e aşa departe? De ce nu pot să-L zăresc?? S-o fi ascuns prin tufişuri? Sau în tufişul Sufletului meu? Aaa ! Da ! Acolo e! Dar cât de ascuns… cât de departe Îmi pare. Atât de adânc…DA ! acolo e SPERANŢA! SPERANŢA PENTRU O NOUĂ VIAŢĂ! ACOLO L-AM GĂSIT PE EL ! ÎN ADÂNCUL SUFLETULUI MEU ! |
||
| Siguranţa. Speranţa. | by: Denisa Andreea | |
| Doamne dăne-nţelepciune: Drumul cel bun s-alegem. Iubirea de sine să piară Cearta, judecata să moară!Acum tânjesc după Tine Isuse, După Cuvântul Tău; Căci El e dădător de viaţă Şi PACE dă sufletului meu !Iar pentru toate acestea Nu pot să tac: să nu mărturisesc Să nu Te laud, să nu Te slavesc.. Pentru toate-acestea TE IUBESC!Simt siguranţă în mine acum, Iar sufletu-mi saltă pe-al Tău DRUM! Nu mi-e greu să Te slăvesc, Nu mi-e greu să Îţi slujesc.Mai mare mi-e dorinţa să fiu ca Tine-acum Şi să nu trec prin viaţ Andreea en: Mai mare mi-e dorinţa să fiu ca Tine-acum Şi să nu trec prin viaţă ca-un muritor pe drum. Vreau să văd mareaţă SLAVA Ta; Iar veşnicia s-o petrec în prezenţă Ta. AMIN !!!!!!!!!! |
||
| COPILULUI ORFAN DOMNUL ÎI SPUNE | by:Denisa Andreea | |
| Nu fii dezamăgit, copile, Când noaptea vine peste tine! Nu asculta pe badjocoritor , Să nu te-alegi c-un ghimpe în picior.Nu te uita la ură, la venin ; Nu fii nesigur; Căci Dragostea şi Siguranţa sunt în Mine. Eu nu te părăsesc.La iubirea de oameni ajung cei preaiubiţi, La desăvârşire nu ajung cei ipocriţi; Ei n-au înţelepciune..şi măcar n-o vor. Priceperea-i departe de gândul lor.Ei vor să verse sânge, Să le iasa câştig. Dar la veşnicie Le e capul cârlig. |
||
Emanuel Iacob
SEMN DE ÎNTREBARE
Suntem prizionerii propriei nostre vieţi
Şi nu cunoaştem Calea, deşi o predicăm;
Nu ne-mbătăm de vin, dar trăim ca beţi
Cerem pe Înaltul pe care-L lepădăm.
Să ne-nţelegem viaţa, este lucru mare!
Căci Adevărul Lumii e strâns într-o cunună…
Tot ce trăim în viaţă poate fi eroare,
Iar adevărul nostru poate fi minciună.
Ape de amar bem în zile bune…
Orice întâmplare dă trepte şi testări;
Ziua bună-i răul cu bucurii nebune,
De nu cunoaştem Cartea, pierim în cugetări.
Ne suntem captivi nouă prin necredinţa noastră;
Omul a fost dat să-nveţe să discearnă!
Clipa roz de viaţă, e de fapt albastră,
Iară primăvara este mai mult toamnă.
DEPRESIE e-un vultur menit a te opri,
Când găsit-ai drumul care mult te spală
În timpul cel puţin ce-a murdărit A FI,
Ţinându-te departe de-a curăţirii şcoală.
FRICA ţi-e duşmanul!… Şi nu viaţa grea,
Ce a fost să-ţi fie pentru-a fi etern…
Nu sluji deci fricii şi luptă-te cu ea
Şi alungă răul în chipul cel mai ferm!
Fiecare pas este încă-o treaptă
Spre Împărăţia la care-ai fost chemat.
Supune-te mustrării, căci Judecata-i dreaptă
Şi nu te clătina când ştii ce-ai semănat.
TRĂDARE, DEFĂIMARE, POFTĂ, NEIERTARE
Din timpurile vechi au robit mulţimi…
Tu nu-ţi lăsa credinţa – scutul de salvare
Şi fii fericit în vremea când suspini.
Când iubeşti pe Domnul simţi împovărare…
Mare este premiul de ajungi la el!…
Drumul înspre VIAŢĂ e presărat cu sare
Şi ce dulce este drumul cel mişel!
Să nu stai vreodată bazat că eşti curat,
Sau să zici la alţii că legea ta e bună!
El nu e ca tine, iar Legea nu-i stigmat
Să o vezi prin semne şi să nu rămână.
M-AM NĂSCUT DIN NOU
o lacrimă de diamant
pe buze îmi răsare,
din orizontul meu pedant
tăcut şi în mişcare.
cuget nestins dintr-o căinţă,
am fost la ei zidar…
şi mi-am zidit a mea fiinţă
topindu-mă-n amar.
ce nu pot ei a înţelege,
e mintea mea avută
cu mii de taine dintr-o Lege,
rămasă neştiută.
n-am să opresc pe orişicare
să spun ce e nescris…
ci îi îndemn la o chemare
asemeni unui vis.
nu ştiu aici de mor, trăiesc,
ca zorii să-i apuc…
dar ştiu că drumul pământesc
mi-a dat suflet de prunc.
IUBIRE NEPĂMÂNTEANĂ
O clipă de tăcere mi se sfărâmă-n palmă,
Şi se aud cristale cum tremură în vânt…
O muzică de înger pe sunet de alamă,
Mi se strecoară-n cuget Lumina Lui de Sfânt.
CĂLĂTOR ÎNSPRE VEŞNICIE
Să simţi cum mori şi naşti din nou
E ca o filă de poveste!…
Primeşti o zi ca pe-un cadou,
Pe care-l ai… şi nu mai este;
Dureri în pianină surdă
Se contopesc prin sunet mut,
Din conversaţii dorul zburdă
Spre inimi ce l-au cunoscut.
Îţi vezi o pleoapă ce se zbate
Dintr-atât chin ce l-ai avut,
Dorind să-nvingi încă o moarte
Şi să trăieşti din ce-ai pierdut.
Te vezi rătăcitor prin note albe
A muzicii ce-o scrii necontenit,
La fel se scrie şi destinul clipei ce o soarbe
Te scrii pe tine şi poate n-ai simţit.
Renunţă să mai crezi că tot ce ai e-al tău!
Opreşte-ţi egosismul ce-arunci mult prea uşor,
Învaţă să iubeşti şi să spui NU la rău,
Accepta-ţi existenţa de simplu călător.
Să mori şi să te naşti din nou
Poate, e-o tragedie…
Numai murind trăieşti ca nou
Şi întru veşnicie.
Mi se înmoaie carnea şi oasele-mi vibrează,
Suflul meu îl simte, glasul se topeşte…
Inima tresaltă, iar trupul îmi dansează,
Învăluit de pacea care îl sfinţeşte.
Roteşte-n infinit pe lângă mine timpul
Vremuri fără număr şi fără nume-au fost,
A venit la mine aducând abisul,
Sădind în conştiinţa-mi iubire cu un rost.
Blesteme din pământ au ruginit destine,
Cu cât El te iubeşte, cu-atât cunoşti sfinţirea…
E lacrima durerii ascunsă în rubine
Şi drama existenţei ce cântă nemurirea.
Secunda se măreşte când vine iar sfârşitul,
Cosmic m-a născut iubirea Sa de lume…
N-am fost plecat vreodată, dar ştiu Infinitul,
Pe care l-am primit iubind al Său Nume.
Volum: IZVOARELE VIEŢII (2009)
Autor: ADINA-CRISTINELA GHINESCU
Eternitate…
Ma rog ,in casuta din turn
a inimii mele,
Trec cu Tine Isus,
pe sub Arcul de Triumf al Universului
Ma doare lipsa de lumina,
a celor din intuneric,
Si strigatul din zori,
a fiilor nenascuti vreodata.
Ma doare indiferenta lumii,
fata de jertfa vie.
Ma dor fatarnicia si minciuna,
Si-mi plang pacatul, intregii lumi
si ranile ce dor…..
In timp, furtuni se nasc,
si se sting in mine…..
Ma doare eclipsa totala , de dragoste
si iar urc sa ma rog,
in casuta din turn a inimii mele
si trec cu Tine Isus,
pe sub Arcul de Triumf,
al Universului
elena merin alexe Focsani
EPISTOLA CELOR NEIUBIŢI
Mai trece iarăşi un veac de suferinţă,
Ei sunt cei neiubiţi ce luptă în fiinţă;
Voi oameni, oare nu tânjiţi s-aveţi
În orice seri şi dimineţi,
Dragostea dată de căinţă?…
Tulburător privesc la cei trudiţi cum zac,
Ei sunt aceia îmbrăcaţi în sac;
Voi oameni, oare nu ştiţi ce e iubirea
Descătuşată din simţirea,
Acelora, care lumeşti nu se mai plac?…
Mai trece încă vreme de durere,
Ei sunt aceia care aici nu-şi fac avere;
Voi oameni, oare nu cunoaşteţi diferenţa
Dintre acei care-şi dau încă corijenţa,
Şi alţii clădindu-şi suflul ce nu piere?…
Numai un Dumnezeu este în noi, întotdeauna,
Pierzi zilele, una câte una;
Numai la viaţă-am fost chemaţi şi nu la moarte
Numai păcatul neiubirii ne desparte,
Răpindu-ţi clipele pân’ nu mai e niciuna.
IUBIRE NEPĂMÂNTEANĂ
O clipă de tăcere mi se sfărâmă-n palmă,
Şi se aud cristale cum tremură în vânt…
O muzică de înger pe sunet de alamă,
Mi se strecoară-n cuget Lumina Lui de Sfânt.
Mi se înmoaie carnea şi oasele-mi vibrează,
Suflul meu îl simte, glasul se topeşte…
Inima tresaltă, iar trupul îmi dansează,
Învăluit de pacea care îl sfinţeşte.
Roteşte-n infinit pe lângă mine timpul
Vremuri fără număr şi fără nume-au fost,
A venit la mine aducând abisul,
Sădind în conştiinţa-mi iubire cu un rost.
Blesteme din pământ au ruginit destine,
Cu cât El te iubeşte, cu-atât cunoşti sfinţirea…
E lacrima durerii ascunsă în rubine
Şi drama existenţei ce cântă nemurirea.
Secunda se măreşte când vine iar sfârşitul,
Cosmic m-a născut iubirea Sa de lume…
N-am fost plecat vreodată, dar ştiu Infinitul,
Pe care l-am primit iubind al Său Nume.
Volum: IZVOARELE VIEŢII (2009)
Autor: ADINA-CRISTINELA GHINESCU
DESĂVÂRŞIRE
Mă-mbrac cu toamnă să-mi aud foşnitul
Frunzelor ce cad, sau ce rămân…
Din anotimpul meu se scurge amăgitul
Mirajului cântat, pe care azi îngân.
Lângă ferestre albe văd păsări azurii,
Îmi zboară un oftat din dorurile multe…
Lângă ferestre, eu…cu ochii plumburii
Scăldată în lumină, dar cu aripi frânte.
Mă-ntorc la pragul meu ce nu l-am ocolit
Dincolo de el, îmi amintesc trăirea…
Să fi rămas acolo, nu am fost menit
Şi l-am păşit atunci când mi-am simţit venirea.
Vorbesc de două lumi ce eu am cunoscut;
În două nume fost-am, în ele amândouă…
Doar una am ales, sau poate ea m-a vrut,
Şi-am desluşit soarele când plouă.
Mă-mbrac cu toamnă să-mi aud foşnitul
Florilor ce sunt şi altora ce vin…
Din anotimpul meu născându-se doritul
Trăit strălucitor ce mă lasă plin.
MĂ ÎNTORC ACASĂ
Aud noaptea cum plânge,
Precum şi-al ei surâs…
Cu lacrimi ea mă unge
Şi lunec înspre vis.
Lumini de efemer
Dintr-un boem trecut
Mi-au dăruit mister,
Când eu nu l-am cerut.
Am învăţat, uitând, să fiu…
Când peste ape, timp şi piatră
Mă contopeam în ruginiu,
Născut din viaţă egolatră.
Printr-un sfârşit începem iar…
Destinul scris printre inele
Pe-acest pământ darnic şi-avar,
Ne poartă iarăşi înspre stele.
Volum: IZVOARELE VIEŢII (2009)
Autor: ADINA-CRISTINELA GHINESCU