E.C: Cum a inceput pasiunea pentru gimnastica?

A.J: Nu stiu daca la inceput a fost pasiune sau mai mult o dorinta a tatalui meu care era bun prieten cu antrenorul.Cert este ca o sora mai mare care a practicat acest sport a reusit sa ma invete cateva elemente incepatoare si asa m-i s-a deschis apetitul pentru performanta. Apoi l-am intalnit in sala de gimnastica pe marele campion la inele Dan Grecu si de atunci am inceput sa visez ca imi va canta si mie imnul tarii la campionatele mondiale si europene.

E.C: Ce titluri ai castigat pana acum si in ce orase?

A.J: Am castigat numeroase titluri de campion national incepand cu orasul natal Resita si pana la Cupe mondiale desfasurate in Pretoria,Africa de sud. Medaliat cu bronz la sarituri la Campionatele mondiale din Melbourne,Australia.
Vice campion la sarituri la Campionatele Europene, Volos- Grecia.
Declarat cel mai bun junior din tara si cel mai bun sportiv al Clubului Steaua al Armatei in anul 2005.
Am reusit sa strang peste 200 de medalii,trofee si cupe.

E.C: Am aflat ca scri si compui cantece? Ne poti povesti mai multe despre aceste daruri?

A.J: De mic am fost atras de spiritualitate,de muzica, poezie.Visam sa devin predicator si cantam cu mama din harfa in timp ce o parte din fratii mei prindeau pasiune pentru Bruce Lee.
Nu credeam niciodata ca voi reusi sa compun si sa inregistrez o melodie care sa-mi poarte numele.
Cand eram copil ma mai visam de foarte multe ori in haina militara.Cu timpul,peste aceste vise s-a asezat praful.
Am ingropat toate darurile si am progresat doar din punct de vedere profesional.Numai ca intr-o zi Duhul Sfant a dat la o parte praful si omul meu launtric care tanjea dupa aceste daruri minunate a fost re-adus la viata de Isus Hristos,Mantuitorul lumii.El mi-a insuflat aceasta pasiune si azi scriu poezii,cantece,(uneori mai incerc sa predic) si mai mult de atat,lucrez si in Ministerul apararii.
Toate visele m-i s-au implinit si asta doar datorita lui Dumnezeu,care mi-a dat o directie clara in viata. Astazi cant si spun tututor sa priveasca in sus,ca de acolo ne vine adevarata fericire.

E.C: Cand te-ai decis sa devi un adevarat crestin?

A.J: In momentul in care l-am intalnit pe Domnul Hristos. El a trezit in mine un dor de Cer, de carte, de familie, de prieteni, de acorduri si rime,si toate acestea s-au intamplat in vara anului 2007 cand am renuntat sa ma uit la un meci de fotbal pentru a merge la o biserica Evanghelica.

E.C: Care sunt sportivii romani pe care ii apreciezi?

A.J: Mi-a placut din totdeauna Dan Grecu care a dat dovada de mult profesionalism in toate domeniile vietii iar daca ma refer la generatia tanara pot spune ca sunt foarte multi sportivi pe care ii apreciez.Mi-e greu sa dau un nume.

E.C: Spune-ne cateva lucruri despre familia ta.

A.J: Suntem o familie numeroasa si modesta.Am ras impreuna cu fratii mei in copilarie,am plans cand a disparut inocenta.Am plecat de acasa cand m-am simtit “barbat” si m-am intors la ei de mana cu Dumnezeu.
Azi suntem fericiti ca Dumnezeu ne face parte de marii bucurii.
Va scriu de acasa si vreau sa va spun ca sunt in mijlocul unor oamenii pe care ii iubesc foarte mult.

E.C: Din Romania, ce locuri preferate ai?

A.J: Imi place Lacul Sfanta Ana cand vreau sa meditez.Sibiul cand vreau sa fiu romantic.Timisoara si Resita ca sa-mi aduc aminte ca “tot banatul e fruntea”. Targu-Mures alaturi de socrii si nu in ultimul rand,imi place foarte mult Bucuresti-ul.
Omul sfinteste locul si prefer sa merg in locurile unde ma intalnesc cu prietenii mei.

E.C: Ai un verset din Biblie ce iti e foarte aproape de inima ta?

A.J: Da,am un verset pe care il consider Glorios: “Domnul Dumnezeul tau este in mijlocul tau ca un viteaz care poate ajuta.Se va bucura de tine cu mare bucurie .Va tacea in dragostea Lui si nu va mai putea de veselie pentru tine”. ( Tefania 3:17 )

Aş vrea să începem acest interviu prin a ne povesti cum ai ajuns în ultimii ani de la Skid Row, Guns’n’Roses, Bon Jovi, U2, sau piese cum ar fi “David si Goliat” – la un album care conţine piese precum “Prietenul meu”, “Spală-mă” şi altele din acest gen.

Consider că orice artist se află într-o continuă metamorfoză muzicală, schimbarea constând în ansamblul format din elementele muzicale vechi păstrate, cernute şi prelucrate în prezenţa şi sub puterea elementelor muzicale noi.  Ascult în continuare piese bune ale trupelor menţionate.  Lor li se adaugă artişti descoperiţi ulterior, cum sunt Jack Johnson, Ben Harper, Jason Mraz şi alţii.  Ceea ce mi se pare interesant şi oarecum enigmatic e că piese precum Prietenul meu şi Spală-mă îşi au rădăcinile muzicale înfipte în trecut, undeva pe la mijlocul anilor ’90.  Deci, am avut parte de metamorfoză sau nu?  Iată însă că versurile s-au definitivat mult mai târziu, pe măsură ce am trecut prin viaţă, experimentând ceea ce ulterior am şi surprins în cuvintele cântecelor.  Toate acestea nu fac decât să dovedească cât de frumoasă e arta şi cât de complexă este trăirea artistului.

Cum ai descrie perioada din timpul cât activai în trupa Born Again şi această perioadă, de după retragerea trupei?

Pe ambele le-aş numi trecerea inevitabilă a anilor.  Când eram în vâltoarea vieţii de artist în Born Again, nu aveam imaginea de ansamblu a anilor ce urmau să treacă.  Acum, am parte de un pic mai multă perspectivă, oferită de cei optsprezece ani scurşi de la fondarea formaţiei Born Again în 1993.  Anii 1993-1999 au fost „the nineties” şi doar cei din generaţia noastră pot să înţeleagă ce au însemnat anii ’90 din punct de vedere muzical.  E nostalgic, doar atât pot să spun.  Anii 2001-2002 au însemnat Born Again aşa cum a fost cunoscută formaţia de cei mai mulţi în mediul evanghelic din România şi nu numai.  În câteva cuvinte: pasiune, originalitate, efervescenţă, libertate de expresie, dezinvoltură, imaturitate pe alocuri, râvnă, mândrie subtilă (tot pe alocuri J), mult timp petrecut pe drumuri, două albume, câteva cântece care vor rămâne multă vreme în memoria colectivă, ş.a.m.d.  2003-2005, apusul formaţiei şi nevoia admiterii faptului că lucrurile se mai şi schimbă în viaţă.   Fără a fi acuzat de eroare teologică, de prin 2004 încoace şi mai ales din 2007 pot să îmi descriu viaţa ca fiind born again again.

De ce crezi că Dumnezeu a vrut să mergi mai departe fără trupa “Born Again”?

Mi-e greu să cred că Dumnezeu s-a urcat într-o dimineaţă pe tron şi a reflectat zicându-mi „Cristi, de azi nu mai fii în Born Again.  Fă-ţi altă trupă sau mai bine cântă solo!”  Cred că îi punem lui Dumnezeu în cârcă în mod gratuit multe din deciziile noastre omeneşti.

În urmă cu ceva timp ai fost prezent la conferinţa Flacăra Închinării. Cum  crezi că pot ajuta aceste conferinţe tinerii din România să devină bărbaţi şi femei după chipul lui Cristos?

Schimbându-şi formatul.  E notoriu faptul că astfel de conferinţe sunt o bună platformă pentru închinare corporativă muzicală şi ascultarea unor mesaje inspiraţionale şi motivatoare (dar uneori poate mai puţin profunde teologic), şi evident pentru socializare şi îndrăgostire (lucru de altfel bun J).  Dar ca să îi ajuţi pe aceşti tineri să devină bărbaţi şi femei după chipul lui Hristos, trebuie regândită viziunea conferinţei şi mai apoi structura împlinitoare a acestei viziuni.   Consider că nu poţi opera schimbări profunde în tineri, ca bărbaţi şi femei într-un timp limitat, atât cât poate oferi o conferinţă.  Dar se poate porni de la adevărul crud că Hristos trebuie prezentat ca model viabil pentru bărbaţi şi femei în viaţa de zi cu zi, în bărbăţia, respectiv feminitatea lor. Şi credeţi-mă, Hristos e capabil să li se prezinte astfel, însă e nevoie de voci autohtone care să le poată vorbi pe limba lor.

Dă-ne câteva nume de bărbaţi adevăraţi din viaţa ta şi motivele pentru care crezi că merită să poarte acest “titlu”.

Isus Hristos – pentru toate motivele din cer şi de pe pământ.

Dr. John Goldingay – (profesor de Vechi Testament), care şi-a iubit cu credincioşie timp de patruzeci şi şase de ani soţia devenită bolnavă de scleroză multiplă acută, ultimii doisprezece ani petrecându-i ţintuită în scaun cu rotile, fără să comunice, asistată fiind de un cadru medical.  Nu voi uita niciodată cum ne-a descris Dr. Goldingay ziua când Ann a murit, cum a ţinut-o de mână ore în şir la morgă, ca mai apoi să îi dea trupul spre incinerare, iar cenuşa să o ducă din California până în Anglia unde a răspândit-o în valea străbătută de un izvor, acolo unde petrecuseră luna de miere ca tineri proaspăt căsătoriţi, când Ann purtase o rochie albă cu floricele albastre…

Matt Hillegass şi Brian Babb – (colegii mei de apartament la seminarul teologic), fiindcă am trăit alături de ei ca să îi pot descoperi cu bune şi rele, şi ca să văd că îşi doresc mereu să devină mai mult ca Hristos, realişti fiind faţă de propriile limitări.

Ionuţ Corlan – fiindcă face parte dintr-o nouă generaţie de lideri spirituali, îşi iubeşte soţia şi cei patru copii şi e mereu cu gândul la cum poate să (se) investească în împărăţia lui Dumnezeu în România.

Mai am multe exemple, dar poate le voi oferi în cadrul unei conferinţe viitoare, dacă voi fi invitat J

Spune-ne trei moduri care ajută cel mai mult la formarea noastră, a tinerilor, ca şi “oameni adevăraţi”

1. Eşecul sau zdrobirea, însoţite de alipirea de Dumnezeu

2. Încercările şi greutăţile, însoţite de alipirea de Dumnezeu

3. Trăirea în comunitate cu oameni diferiţi de noi şi de la care avem ce învăţa, evident fiind alipiţi de Dumnezeu.

Spune-ne trei cuvinte despre următorii bărbaţi: Irod, magii, Iosif (tatal lui Isus) si hangiul .

Irod:   plin de nesiguranţă, cu două feţe, compromis (dându-se şi cu romanii şi cu evreii pentru a se urca pe tron).

Magii:  care nu au fost trei, numărarea darurilor aduse Pruncului nefiind o bază corectă pentru a decide câţi magi erau.  Oricum sunt geniali.  Sunt dovada că Dumnezeu se poate descoperi oricui pe acest pământ.  Şi trei/patru cuvinte despre ei:  nişte domni, perseverenţi, manieraţi şi buni cunoscători ai regulilor ce privesc întâlnirea cu un rege, mai ales Regele regilor, Hristos Domnul.

Iosif:  tocmai am scris un articol despre Iosif ce va fi publicat în câteva zile pe site-ul www.tatabun.ro

Hangiul:  nu am ce să spun despre el, pentru că nu a existat. Isus nu s-a născut la han sau motel, ci cel mai probabil în casa neamurilor lui Iosif (vezi articolul de pe www.tatabun.ro)

Ce înseamnă Crăciunul pentru tine şi ce anume ar trebui să conţină cea mai reuşită colindă?

Crăciunul înseamnă un bun prilej de a revizita şi retrăi începuturile inaugurării Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, printre noi.  Crăciunul mai înseamnă să cultiv tradiţii de familie împreună cu Bella şi Avi.  Crăciunul de asemenea înseamnă să fim înconjuraţi de cei dragi (de aici şi de departe), dar şi noi să îi înconjurăm pe cei ce nu au pe nimeni, altfel rămânem egoişti, înşelându-ne singuri.

Cea mai reuşită colindă ar trebui să aibă versuri autentic româneşti, mesaj domnesc biblic mesianic (fără imixtiuni de basme şi motive populare pre-creştine), şi linie melodică cu iz de doină sau strigăt românesc.  Fără bocete inutile, ci cu bucurie în glas, fiindcă e Crăciun, şi atunci când Hristos s-a născut, cerul întreg a plesnit de bucuria întrupării lui Dumnezeu printre noi.

Pe data de 9 decembrie, de asemenea, ai făcut “furori” la festivalul Gloria printr-un moment deosebit. Ce te-a făcut să iei în considerare faptul că este nevoie de un moment acustic şi cât de  mult te aşteptai ca publicul să reacţioneze într-un mod extrem de pozitiv?

Vreau să cred că nu am făcut „furori.”

Nu am planificat dinainte că va fi „nevoie” de un moment acustic.  Am stabilit cu organizatorul că voi veni la concert singur, cu chitara în braţe.  Aproape tot anul 2011 cântasem de unul singur, cu excepţia celor cinci-şase concerte cu trupa Ultima Oră.  Aşadar, la Cluj urma să fac ceea ce în mod normal susţin că trebuie să facem toţi artiştii:  să intrăm în comuniune cu publicul, menirea noastră fiind mai mult decât spectacol  de divertisment.  

În mod clar nu am întrevăzut reacţia uimitoare a publicului.  Când o mie de oameni au strigat de bucurie ca o singură voce, efectiv mi-a venit să plâng de emoţie.  Tocmai începusem să cânt „Ridică-ţi ochii” iar strigătul lor mi-a fost ca o confirmare a calităţii întregii mele munci muzicale şi spirituale împreună cu formaţia Born Again.  În secunda aceea am ştiut că a meritat tot ce m-am străduit să fac peste ani şi ani.  A fost un moment foarte, foarte încurajator pentru care le mulţumesc tuturor celor prezenţi la festival.

Ai spune “nu” unei reveniri alături de “Born Again”, de ce da şi de ce nu?

De ce da?  De ce nu?  Anul acesta s-au împlinit zece ani de la lansarea albumului „Nu mi-e ruşine!”  Ar fi fost frumoase câteva concerte aniversare.  N-a fost să fie.

De ce nu?  Cei ce au fost cândva în Born Again sunt dispersaţi prin lume, fiecare având drumul propriu, în care ideea de born again nu cred că îşi mai are locul.  Anii scurşi vorbesc de la sine.

Încotro se îndreaptă viaţa şi cariera lui Cristi Cazacu?

În mod inevitabil viaţa merge înainte.  Încă nu mă împac cu noţiunea de „carieră.”  Mai multe însă despre cum urmează să mă investesc printre cei din neamul meu, sper să vă comunic în maxim jumătate de an.

Sărbători fericite şi La mulţi ani!

Interviu realizat de Ruben Precup

Sursa:  Flacăra Închinării

Cu numai cateva zile inainte de Festivalul Gloria, care se desfasoara la Cluj Napoca si a ajuns la cea de a treia editie, am luat legatura cu omul care a inventat acest eveniment care capata, an de an, o tot mai mare amploare. Prins in febra organizarii, bombardat de zeci de telefoane, Radu Serban a avut amabilitatea sa raspunda intrebarilor noastre.

-          Se pare ca reusesti sa te adresezi publicului pe doua cai: Muzica si Media. Care este legatura dintre ele? 

Exact ca legatura dintre “M&M “.  Una o sustine pe cealalta, insa asta stie oricine. Ce nu se prea stie, este faptul ca in muzica crestina, Media are un nivel de abordare scazut sau ineficient. In acest mediu muzical mai putin organizat, fiecare artist adopta strategia personala de promovare,  care de cele ma multe ori seaman cu un fel de aruncat cu zarul.  Ceea ce cred eu ca lipseste e relatia corecta intre ei si mijloacele media: evenimente, radiouri, tv, site-uri, etc.  Recent lucrurile s-au mai asezat, odata cu aparitia Facebook, Youtube si Twitter care permit o forma mai ordonata de a prezenta si promova muzica.

-          Hai sa le luam pe rand: Muzica. Contrast ramane, fara doar si poate, una din trupele de referinta in muzica crestina romaneasca, activitate intensa, doua albume foarte bine primate de publicul tanar (Oxigen si Transparent) plus un album de Craciun, etc. Dar, la un moment dat, trupa care promitea atat de mult, brusc s-a destramat. Toata lumea se intreaba si acum, dupa atatia ani, DE CE?

As pune  ca au fost doua mari etape in istoria trupei, separate de  transformarea   care a avut loc atunci cand s-a format  Trei Doi Unu (cu albumele “Inchinare” si “Ridica-ma”) si  noul Contrast (cu “Transparent” si “Aripi”).  Fiecare din cele doua trupe au continuat activitatea inceputa de vechiul “Contrast”  si au reusit sa fie la fel de relevante ca in formula initiala.  Vorbind in continuare despre noul Contrast,  in care am ramas implicat, trupa a avut ocazia sa publice albumul “Aripi”  si ulterior un videoclip la nivel national, impreuna cu casa de productie Roton, si chiar sa participe la concursul Mamaia, cu piesa care poarta numele albumului.  A fost o experienta foarte interesanta pentru noi  sa putem aduce un album pe care l-am inregistrat pentru publicul crestin, in fata intregii audiente romanesti.  Contrar opiniilor conform carora am fi fost obligati sa schimbam versuri si sa ajustam piese,   “vreau sa traiesc ca Isus” si “vreau sa-mi ramai doar  Tu, Dumnezeu” au ajuns la urechile tuturor romanilor prin acest album.   Trupa a continuat o vreme promovand acest album insa in timp lucrurile au incetinit, dar nu s-au destramat brusc . As spune ca oamenii au incetat sa mai aiba nevoie  de Contrast, la momentul respectiv,  asa ca cei din trupa si-au gasit altceva de facut. Uite, eu de exemplu m-am apucat de “Skydive”.

-          In afara de albumele care au ramas in urma “vechiului” si “noului” Contrast, numele vostru a mers, intr-un fel, mai departe. Site-ul Contrast Media pe care il administrezi are acelasi impact si influienta in muzica crestina din Romania pe care l-a avut trupa Contrast?

-          Nu cred . Site-ul e cu totul altceva, desi  a avut legatura  cu trupa Contrast. Pornit initial ca o modalitate de a pastra legatura cu toti  cei ce indrageau Contrastul,  a continuat si cu publicarea altor artisti cu care colaboram (Electric, Wana, Re:Tina, etc.). Ulterior s-a definit ca un loc unde lumea discuta si se informa despre muzica crestina contemporana. Atunci lucrurile au luat o amploare destul de mare, devenind un site de referinta . Cam prin 2003-2004, cand Contrast Media a lansat compliatiile “Puls”.  A fost perioada in pe care, pana acum,  o consider  ca fiind cea mai infloritoare din muzica crestina romaneasca . E vorba de vremea cand  toti  faceau albume cu piese compuse de ei si produceau muzica buna: Pur si Simplu,  Cifra Perfecta, Wana, Re:Tina, Electric, Trei Doi Unu, Punctul Central,  Vertical, etc. Apoi lucruile au inceput sa nu mai fie asa interesante, pentru ca artistii la randul lor au devenit mai dezineresati, iar noi, Contrast Media, am luat o pauza. Am revenit dupa vreo  doi ani cand am constatat ca, desi nu facusem nimic cu site-ul, ave un numar constat de vizitatori. Am luat treaba in serios, pentru ca am considerat ca oamenii au nevoie de site-ul asta. Ulterior am realizat ca e esential pentru artistii romani sa fie sustinuti mediatic, intr-un mod consecvent, pentru ca, asa cum am spus la inceput ei nu prea stiu cum sa faca lucrul asta. Si cum noua ne place muzica crestina romaneasca, Contrast Media a devenit o activitate constanta de voluntariat.

-

-          Cum s-a nascut Skydive,  de la componenta pana la numele trupei, ce isi propune sa aduca nou in peisaj?

Skydive  nu a fost premeditat, insa ma bucur ca mi s-a intamplat. Dupa experienta cu Contrast, nu am renuntat  la muzica, iar oportunitatea de fi  implicat intr-o activitate de tineret, a generat relatia mea cu actualii membrii ai trupei (Nicu, Beni, Gratian si Paul) .   Totul a inceput,  atunci cand, pe langa cantecele de inchinare, ne-am hotarat sa scriem proprile noastre cantece. Pentru mine a fost un fel de “inceput de la zero”, insa experienta a fost una edificatoare, pentru ca am vazut lucrurile crescand si definindu-se din nou.  Ne-am luat numele de Skydive pentru ca am considerat ca “scufundarea in vazduh” are de-a face cu o viata dinamica de crestin.  Muzica pe care noi o cantam se adreseaza tinerilor si adolescentilor, in special celor care cresc in biserica. Nu intentioneaza sa schimbe peisajul ci sa-i ofere un aport de culoare si prospetime.

-

-          Este evidenta preocuparea ta pentru calitate si creativitate, pornind de la felul in care arata copertile albumelor voastre, pana la felul in care va concepeti concertele.  E nevoie de asta, atata vreme cat marea parte a publicului evanghelic merge pe principiul ca nu conteaza ambalajul, ci continutul?

Procesul e oarecum  invers. Daca doresti sa faci un lucru cu adevarat bun, atunci interiorul(miezul) lui va influenta cu siguranta exteriorul. Se reflecta asupra lui si il face parte din intreg. Asa ca nu mai e vorba de un ambalaj.  Mai degraba poti compara aceasta abordare cu un fruct.  Chiar daca arunci  coaja de nuca, nu inseamna  ca ceea ce Dumnezeu a pus in ea nu are un rol determinant: incepand de la cel estetic pana la cel functional.  Daca te adresezi unei multimi, felul in care o faci e  parte integranta  din miezul pe care vrei sa-l transmiti.

-          Fa o analiza succinta a fenomenului muzicii crestine din Romania in momentul de fata!

Referindu-ma la aspectul tehnic si structural,  muzica crestina  e greu de incadrat. Din moment ce nu avem repere si standarde care sa ne spuna care din creatiile muzicale prezinta valoare artistica (si ,in consecinta, spirituala) e complicat sa definesti  criterii de evaluare . Cu atat mai greu sa imprimi o directie.  Fiecare canta ce vrea si apoi aplica eticheta cu “muzica crestina”, in deplina libertate. Asa ca as spune ca, in momentul de fata, muzica crestina se defineste prin artistii care, motivati de pasiunea lor pentru Dumnezeu,  s-au autodepasit in incercarea lor de face lucrurile tot mai bune , iar publicul incepe sa recunoasca asta.

-

-          Esti multumit de acest tablou? Crezi ca se poate scimba ceva? Cum?

Nu e vorba de o nemultumire personala .  Pe mine ma bucura faptul ca pot fi parte din acest tablou nefinalizat.  Ma intereseaza drumul, cel putin la fel ca si destinatia.  E evident ca se pot schimba inca multe, insa nu m-as grabi sa sar treptele.  Cred ca déjà se intampla, intr-o anumita masura, schimbarea despre care vorbesti si un rol determinant il are  strangerea relatiilor intre artistii crestini.

-          Raportat la ceea ce se intampla in afara in muzica crestina, unde vezi la noi diferentele majore?

-

-          In primul rand e chestiune culturala si apoi una de mentalitate. Si asta se aplica in mai multe domenii  nu  doar cel muzical. Pe noi ne sperie  repede orice tip de schimbare. Pentru cei de dincolo, orice schimbare e o oportunitate. Asta face ca lucrurile la noi sa se miste mai incet. Pe de alta parte este un lucru foarte valoros care il gasesti mai viu la noi: autenticitatea experintelor cu Dumnezeu.  Nu ca in alta parte nu se intampla, insa conditia noastra ca popor ne-a tinut aproape de El.  Lucrul asta poate constitui o forta pentru creatiile muzicale crestine.

-

-          Care consideri ca e rolul Media in promovarea, sustinerea, dezvoltarea calitatii, in selectarea valorilor si stabilirea directiilor in muzica noastra?

-

Acela de a slefui diamante. Cred ca exista un mare potential inca nedezvaluit  in muzica crestina romaneasca. Vad  trupe si artisti foarte tineri, dar si foarte talentati. Insa expunerea lor   este nesemnificativa.  O Media structurata, cu site-uri si blog-uri care sa prezinte activitatea lor, cu radiouri care sa promoveze ordonat cele mai noi cantece, (si nu in mod aleator un repertoriu vechi de zeci de ani) cu televiziuni ca sa redea materiale  video  muzicale bine realizate , precum si organizarea de evenimente intr-un mod profesional, pot scoate la iveala si sustine talente care vor da prespetime si vor defini muzica crestina autentica.

-

-          Festivalul Gloria pe care il organizezi a ajuns, iata, la a treia editie. De unde a venit ideea? Si ce iti propui, cu acest festival?

-

-          A pornit de la un experiment. Acum trei ani, Contrast Media, in colaborare cu alti artisti din Cluj, ne-am propus sa incercam sa punem pe picioare un concert de Craciun si sa vedem care este reactia publicului cu privire la formatiile crestine din Cluj-Napoca. Asta pentru ca lumea e mult mai receptiva in aceasta perioada . Rezultatul a fost neutru, adica nici pozitiv nici negativ.  Pentru Contrast Media a fost suficient de bun ca sa organizeze si  a doua editie, care s-a dovedit a fi mai bine primita (aproximativ 250-300 de participanti).  Intr-un exces de zel, anul acesta ne-am propus   sa incercam “totul sau nimic”. Adica sa aducem cele mai apreciate trupe si artisti, intr-o sala de peste 800 de  locuri cu riscul unor pierderi.  Insa pana acum reactiile au fost extrem de bune si speram sa starnim o avalansa de participanti.

Dorim in primul rand sa creem un timp in care artistii sa-si adanceasca relatiile. Vrem  apoi sa le oferim un cadru complet in care  sa poata imartasi publicului trairile lor spirituale, prin cantece.  Si ne-ar placea ca oamenii sa se indragosteasca de muzica acestor artisti doar pentru faptul ca ea e binecuvantata de Dumnezeu.

-          Ce asteptari ai la aceasta a treia editie de la trupele participante? Dar de la public?

Cred ca va intrece orice asteptare a noastra. Deja am sentimentul ca publicul e foarte entuziasmat de ceea ce se intampla si asta nu poate decat sa ne bucure pe noi , organizatorii, pentru ca si noi simtim acelasi lucru.  A trecut mult timp de cand cei mai apreciati dintre artistii crestini au urcat pe aceeasi scena, iar  oamenii is doresc  sa-I asculte pe toti la un loc. Pe mine m-a suprins deschiderea artistilor de a participa la acest festival.  E un semn ca se intampla ceva bun si sper ca Dumnezeu sa binecuvinteze lucrul asta.

Interviu laut de CHRIS pentru Crestintotal.ro

Multumim Chris

Chiar dacă până la momentul pocăinţei i-a plăcut să-şi trăiască viaţa la maximum, având foarte multe prietene şi mergând în discoteci, Alin a ales să renunţe la toate aceste plăceri, pe care le considera trecătoare.

Chiar dacă tatăl lui a fost ortodox, Alin nu a fost botezat. “În copilărie am primit doar o binecuvântare de la biserica penticostală. La maturitate, fiecare alege către ce biserică se poate îndrepta. Eu am ales biserica penticostală” a mai explicat componentul lotului olimpic.
Gimnastul mai are încă 13 fraţi, majoritatea plecaţi în străinătate. “Sunt ani buni de când nu am reuşit să ne reunim. Mi-aş dori ca într-o bună zi să avem posibilitatea să ne revedem în formaţie completă.”
Bună Alin! Numele meu este Mirela Schipor, de la biserica Betel Rădăuţi…ocupându-mă de partea de informaţii, ştiri pentru revista bisericii aş dori să îţi adresez câteva întrebări, în urma mesajului din data de 10.11.2011, adică joi seară, de la biserica Filadelfia Suceava:

Tu ai pomenit de mai multe ori în mesajul tău, despre depresie de aceea aş dori să te întreb:
1. Ce este depresia? Cum o defineşti tu?

Depresia este de fapt o stare adâncă de tristete care în cele mai multe cazuri nu poate fi justificată . Este lipsa speranţei şi a credinţei. Este o peşteră în care diavolul ne fură energia tinereţii şi încearcă să ne ţină acolo până facem riduri şi până nu mai suntem buni de nimic, ori până atunci când omul decide să-si pună capat zilelor.
Depresia  ne fură viziunea asupra vieţii, ne întunecă mintea, ne îngheaţă sentimentele curate şi ne leagă în lanţurile morţii. Pot spune că depresia este un sol al morti care caută noi victime.
Depresia este instrumentul de tortură al diavolului unde ne chinuie trupul, sufletul şi mintea.

2. Ce crezi că îi determină pe tineri să fie depresivi? Şi aici mai adaug: Există anumiţi factori exteriori din afara bisericii care pot duce la depresie, şi se poate zice şi despre anumiţi factori din interiorul bisericii, familiei care să determine aceasta?

În primul rând, cred că lipsa activităţilor spirituale şi sociale. De aici pleacă toată problema: dacă nu lucrăm pentru Dumnezeu, atunci ne ia cel rău şi ne duce în peştera păcatului.
Faptul că nu se simt înteleşi este un alt factor.
Lipsa de modele.
Păcatele făcute în ascuns.
Dependenţa de internet şi de lumea virtuală.
Iar cel mai important factor este PLICTISEALA. De aici oamenii încep să călătorească pe cele mai murdare si tenebre pajişti. Vă spun din propria experienţă că plictiseala,care este de fapt lipsa activităţii,ucide lent dar sigur.

În ce priveste biserica şi familia, vreau să atrag atenţia asupra unui lucru: PERFECŢIONISMUL UCIDE!
Sunt biserici care au căzut în lanţurile legalismului şi care pun pe spinarea tinerilor sarcini foarte grele pe care nici ei, cei care le impun, nu au reuşit să le împlinească. Sunt biserici care merg pe un drum înfundat, în care toată bucuria mântuirii este înecată de nişte legi şi porunci omeneşti.
Sunt predicatori şi părinţi care îi ceartă mereu şi le spun că nu sunt buni de nimic, ba mai mult, le spun ca vor merge în iad, şi din această cauză, tinerilor li se sting visele sş renunţăa la adevarata luptă a credinţei.

Dumnezeu, Tatăl Suprem, este DESĂVÂRŞIT nu este PERFECŢIONIST. Perfectionismul ucide, impune, distruge relaţii, biserici, familii, subjugă si forţează.

3. Care consideri că ar fi soluţiile optime, pentru diminuarea, îndepărtarea depresiei, şi eliminarea ei din viaţa tinerilor?

Una şi cea mai importantă dintre soluţiile otpime, ar fi aceea de a ne reântoarce la misiunea la care am fost chemaţi de Domnul.Proorocul. Ilie a căzut în depresie în momentul în care şi-a abandonat misiunea. Ilie a vrut să se pensioneze găsindu-şi refugiu în muntele Horeb, muntele lui Dumnezeu însă ascuns în peştera. În peşteră este frig şi întuneric iar viziunea proorocului a fost ştirbită din cauza sentimentului grotesc.
Prea mulţi tineri care vin la biserică, vin cu sentimentul de peşteră după ei şi chiar dacă Dumnezeu îi iartă şi îi restabileşte, ei se reântorc în peşteră şi ajung din nou în depresii.
Fiul lui Dumnezeu are cheia succesului spiritual şi emoţional iar glasul lui blând ne întreabă pe toti cei care suntem în peştera depresiei:”Ce faci tu aici,creştine? Iar noi răspundem ca şi Ilie, că viaţa nu mai merită trăită. Frumuseţea dialogului dintre Dumnezeu şi Ilie constă în faptul ca Dumnezeu îi face o chemare proorocului şi îi spune: ”Ieşi şi stai pe munte înaintea Domnului.”

4. Crezi că se poate vorbi despre generaţia de tineri emo, – şi aici mă refer la tinerii creştini evanghelici? Ai întâlnit astfel de cazuri? Cum crezi că ar trebui de abordat aceşti tineri, şi ce ar fi bine de făcut pentru ei?

Da, se poate vorbi. Am prieteni care fac parte din acest curent şi vreau să vă spun că foarte mulţi dintre ei sunt oameni minunaţi. Au multe calitati şi au foarte mult potenţial, numai că au renunţat să mai lupte pentru viata lor, dându-şi voinţa, în mâna celui rău care caută cu tot dinadinsul să-i distrugă.
Toţi trebuie să ştim că acest curent are rădăcini demonice şi este îndreptat mai ales spre generaţia tânără care este clătinată de orice fel de învăţătură şi care nu au puterea de a sta singuri pe picioare. Datoria noastră este să-i purtăm pe braţele noastre şi să-i ducem precum Păstorul Cel bun, la păşuni verzi şi la ape de odihnă. Să le învioram sufletul şi să-i povăţuim pe cărări drepte în Numele lui Isus Hristos din Nazaret.

Citeste tot interviul aici(click)

Lumea le cunoaste cantand impreuna. Ne-au obisnuit deja, de ani buni  cu stilul lor propriu, inconfundabil de interpretare.  De curand am stat de vorba cu Crista intr-un interviu, astazi o avem drept interlocutor pe cealalta componenta a duo-ului Ami si Crista, evident, Ami. O voce calda care te infioara de la primele vibratii, o prezenta placuta, calma, sensibila, care aduce echilibru si completeaza in mod fericit si, poate, necesar, pe scena, temperamentul  vulcanic al Cristei.

-  Chris:  Ami, in primul rand multumesc pentru amabilitatea cu care ai acceptat sa ne acorzi acest interviu. Se pare ca provii dintr-o familie muzicala. O parte din repertoriul tau este alcatuit din cantece compuse de tatal tau si chiar de bunicul tau. Sa fie oare pasiunea ta pentru muzica mostenita?

-          AMI : Pentru mine, muzica a jucat un rol covarsitor in viata mea, cel putin in copilarie si adolescenta, pot sa spun ca traiam pentru muzica. Mama imi povestea ca faceam voci de armonie inca de la varste fragede (2,3 anisori), fara ca cineva sa ma invete ce inseamna o terta sau un acord:) In familia noastra se canta foarte mult, aveam seri in care tata statea cu noi si canta la chitara diferite cantece, si noi fetele si mama in jurul lui cantam impreuna ca un mini-cor, acompaniindu- l… imi aduc aminte cu drag de vremurile acelea, desi par ca sunt foarte indepartate.
Bineinteles  ca am continuat sa ma aprofundez in acest domeniu incepand cu scoala primara de muzica si apoi continuand cu liceul de muzica “Sigismund Toduta” din Cluj. Am urmat doua instrumente frumoase in acesti 12 ani, pian si flaut, dar nici unul din acestea nu s-a lipit de sufletul meu, asa ca am continuat sa cant cu vocea, asa cum e ea, mai timida si firava, dar primind curajul necesar din partea multor prieteni artisti (printre care te numeri si tu, Chris), am incercat sa dau tot ce pot da pentru Domnul nostru!

-        Chris:  Ai urmat Liceul de Muzica si apoi te-ai oprit, nu ai continuat cu Conservatorul, asa cum, probabil, multi se asteptau. De ce?

-          AMI:  Am invatat in aceasti 12 ani de liceu tot ce ma interesa pe mine sa stiu despre muzica pe care aveam s-o cant in grupurile din biserica, in formula Ami si Crista, si cred ca in mare parte, acesta a fost scopul meu si al parintilor mei, de-a cunoaste muzica in masura in care pot sa ajung sa slujesc prin ea, nu facand din ea o cariera in sine. Asadar, muzica nu s-a oprit pentru mine, odata cu sfarsirea liceului, ci din contra, a continuat sa creasca in viata mea, si sa fie din ce in ce mai prezenta in activitatile mele.

-     Chris:   Multe din cantecele pe care le canti impreuna cu Crista sunt compuse de tine. Unele din ele, realmente bijuterii ale muzicii crestine contemporane, au atras aprecierea tuturor si au ajuns sa fie cantate in toate colturile lumii. Hai sa vorbim, de exemplu,  despre piesa “Juramant” ; cum s-a nascut?

-          AMI:  Este adevarat ca Dumnezeu a pus in mine acest dar pretios de a compune cantece. Nu stiu cum sunt evaluate de catre cei care le asculta, dar pentru mine, fiecare piesa in parte, are o mica istorioara, fiecare cantec descrie mici franturi din ceea ce sunt eu, si vorbeste despre relatia mea cu Tatal din Cer, despre framantarile mele si bucuriile mele. Piesa “juramant” a aparut intr-un context foarte neasteptat. Nu m-am gandit nici o secunda ca va avea un asa mare success.  Atunci cand am luat invitatia de nunta a sorei mele Alina, care avea nunta peste cateva zile, imi doream cu tot dinadinsul sa ii cantam ceva nou si deosebit, fiind prima nunta in familia Capusan. Am luat chitara si am inceput sa fredonez pe niste acorduri banale (dintre putinele acorduri pe care le stiu canta la chitara), pre-refrenul “daca nu esti tu cine-atunci poate fi…” si asa mai departe… iar pentru refren, m-am inspirat din motto-ul invitatiei lor, care era versetul din Cantarea Cantarilor 8:6 “pune-ma ca o pecete pe bratul tau, ca o pecete pe inima ta”… si iata ca in cateva minute, piesa juramant era pe buzele mele, simpla, si melodioasa. I-am cantat-o cristei, i-a placut, am pus si o strofa si am fugit rapid spre Bistrita sa ii facem un negativ la Alin Timofte.

-      Chris:   Este evidenta predispozitia ta in a scrie cantece de lauda si inchinare. Din ce anume izvorasc ele? ( este vorba de inspiratie? De o relatie? De o viata de inchinator? )

-          AMI :  Cum spuneam si mai sus, cantecele pe care le scriu sunt concretizarea starilor mele sufletesti. Am avut deseori momente in care stateam in rugaciune si Dumnezeu imi dadea o melodie si poate un verset biblic din care ma inspiram pentru versuri, sau poate experientele mele de zi cu zi, ajungeam sa le pun in cateva acorduri si versuri. In orice piesa scrisa, Dumnezeu mi-a tinut Condeiul, toate meritele sunt ale Lui! Cred ca toate se leaga de relatia pe care am avut-o mereu cu Tatal meu, in rugaciunile mele pe autobuz, la scoala, prin ceea ce ascultam la atatea conferinte si programe de biserica. Dumnezeu imi vorbea constant, iar eu simteam ca trebuie sa dau mai departe ceea ce primesc de la El, prin cantecele compuse.

-     Chris:    La un moment dat ai participat alaturi de alti artisti la un festival de creatie. Provocarea de acolo consta in faptul ca trebuia sa compui  in fiecare zi cate un cantec pe o tema data, aproape contra cronometru. Usurinta cu care ai scris cantecele acelea deloc simple, dimpotriva denotand o maturitate si o profunzime iesite din comun, atat in texte cat si in maniera componistica, dau de inteles ca, intr-adevar,  ai un dar aparte. Palmaresul tau include multe premii de compozitie obtinute la anumite concursuri si festivale. Cu toate astea, ai ales sa nu te dedici exclusiv muzicii. Pare fi un paradox, daca punem la socoteala ceea ce vedem cu totii, ca in ultimii ani au aparut atatea trupe si artisti care  cauta sa-si faca loc in peisajul muzicii crestine din tara noastra. La o analiza succinta asupra acestui fenomen,  care ti se par ca sunt lucrurile bune si care sunt cele mai putin bune pe care acestia le aduc?

-          AMI:  Dumnezeu se bucura de toti cei cu inima gata e slujire, ma gandesc ca nu e rolul meu sa judec motivatiile celor care ies in fata, sau celor care stau pe scaune. Fiecare stie care este locul sau in Lucrarea Domnului, iar daca in ultima perioada trupele de muzica au inceput sa apara, Doamne-Ti multumim! Vom vedea in final rodul slujirii lor, si acest lucru e valabil si pt mine si Crista, si pt toti cei care au aceasta responsabilitate. In ce priveste calitatea muzicala, prefer sa nu comentez…

-     Chris:    Activitatea ta este legata strans de slujire in echipa de lauda si inchinare a Bisericii Faclia din Cluj. Iti aduce lucrul acesta implinire?

-          AMI :  Am fost parte din biserica Faclia timp de 13 ani frumosi. In casele noastre a luat viata aceasta biserica, si va ramene mereu speciala in inima mea. Am slujit in inchinare de la inceputul ei, cand ne adunam pe unde se putea. In acesti 13 ani am trait clipe de neuitat alaturi de trupele de inchinare care s-au format de-a lungul anilor. Insa acum, de un an si ceva, sunt membra a bisericii baptiste din Iris, prin casatorie, si desi e diferit de Faclia, stilul de inchinare, ma rog ca Dumnezeu sa-mi dea intelepciune sa pot gasi un mod de a ma face utila prin ceea ce a pus in mine, si pot sa spun ca deja vad roadele rugaciunilor mele, sunt implicata intr-o trupa de inchinare, si chiar imi place atmosfera.

-     Chris:    Stim ca pe langa cantecele pe care le-ai imprimat deja pe albumele lansate sunt si altele, care asteapta sa fie scoase la lumina. Cred ca nu sunt deloc putine. Ce ne pregatesti?

-          AMI:  Ai foarte mare dreptate, timp de 5-6 ani, de la lansarea albumului “Aproape de mine” am tot scris cantece, si le-am tinut “ascunse” in ideea ca “poate anul asta reusesc sa le inregistrez undeva”, asa-mi spuneam in fiecare an, dar nu se concretiza nimic, si nu mi-am dat seama cum au trecut deja 6 ani, dar au trecut foarte repede, si anul acesta ne-am hotarat din nou, eu si Crista, sa inregistram un album nou, care sa cuprinda piesele cele mai frumoase si reprezentative scrise de noi in toti acesti ani de pauza.

-      Chris:    Am lasat pentru final o intrebare poate mai putin comoda (daca nu vrei sa raspunzi, e ok). Exista un curent care se pare ca i-a prins pe multi artisti crestini; participarea la diferite concursuri de genul “romanii au talent”, “vocea Romaniei”, etc. Tu de ce nu ai fost impreuna cu Crista la “X-factor”?

-          AMI :  Nu sunt de acord cu genul acesta de competitii, mai ales ca si crestin, nu vad rostul expunerii noastre acolo, daca nu avem puterea sa facem o diferenta. Ceea ce cauta cei din showbizz, nu se va gasi niciodata la un crestin (cel putin asa ar trebui), de aceea nu vad ce sa caute lumina in intuneric, intr-un astfel de context …

-     Chris     Multumim, Ami, pentru timpul pe care ni l-ai acordat si pentru frumoasele ganduri impartasite. Multumim si pentru cantecele tale care, nu este nici o noutate, sunt o binecuvantare pentru multi oameni. In loc de incheiere, daca ar fi sa vorbesc cuiva despre tine si sa-ti  fac o caracterizare succinta intr-o singura fraza, as spune cam asa: Ami, o artista care nu a ales muzica, ci a ales inchinarea si slujirea; tocmai de aceea Domnul a ales-o sa straluceasca, prin muzica!

Interviu luat de CHRIS pentru CrestinTotal.ro

Multumim Chris.

Seby Hutan este un tânăr de 20 de ani, plin de entuziasm şi poftă de viaţă.  În urmă cu câţiva ani viaţa lui a fost marcată de o boala care avea să-i îndrepte paşii către Dumnezeu.

Cântă împreună cu Speranţa şi prietenii, iar anul trecut şi-a lansat primul album muzical. 

Salutare. Te rog, pentru început, să ne spui cine este Seby Huțan?

Cine este Seby Huțan?:). Păiii…sunt un baiat de 20 de ani și fac parte dintr-o familie de penticostali. Am niște părinți tineri, mai am un frate, și sunt din Suceava.

Știu ca te-ai mutat în Italia împreună cu familia cu aproximativ 13 ani în urmă. Ca și copil ți-a fost greu să te adaptezi la viața de acolo?

Nu, nu mi-a fost greu. Eram un copil si m-am adaptat foarte repede. În perioada în care ne-am mutat noi, nu erau foarte mulți straini în Italia și eram destul de bine primiți.

În primul an mi-a fost mai greu pentru că nu stiam limba. Dar după ce am învățat-o, totul s-a schimbat. M-am integrat bine la școală și am fost foarte bine primit de colegii mei.

Într-o țară străină, unde valorile creștine și morale sunt tot mai marginalizate, ce te-a făcut să te apropii de Dumnezeu?

Să fiu sincer, atitudinea părinților mei față de Dumnezeu și față de mine m-a făcut să nu mă îndepărtez de El.

Deși nu mă lăsau de fiecare dată să ies în oraș cu prietenii de la școală, ei încercau să îmi explice de ce fac acest lucru, chiar dacă eu nu înțelegeam la acel moment.

Un alt lucru care m-a ajutat să mă apropii de Dumnezeu a fost faptul că părinții mei m-au dus la biserică și am fost implicat în activitățile bisericii.

Știu ca ai avut câteva momente de cotitură în viața ta, momente ce ți-au îndreptat privirea spre Dumnezeu. Te rog să ne povestești cum ai experimentat puterea lui Dumnezeu în acele momente.

Experiența care mi-a schimbat cu adevărat viața a început în momentul în care am aflat că sunt bolnav de pericardită. Această boală ”produce” apă la inimă, iar din această cauză inima nu își putea îndeplini cum trebuie funcțiile. În momentele în care aveam crize îmi era greu să respir, iar această boală avea mai multe efecte asupra organismului meu. Luam multe medicamente…a fost o perioadă grea a vieții mele, atât pentru mine cât și pentru familia mea.

În acel moment mi-am pus câteva întrebări cu privire la viața mea. Sunt destul de aproape de Dumnezeu? Sunt cu adevărat creștin? Trăiesc eu pe placul Lui?

La început mi-am pus doar câteva întrebări, însă atunci când vedeam că boala recidiva, am început să îmi dau seama mai clar ca Dumnezeu vrea să mă apropii de El.

Până în momentul în care m-am înbolnavit Îl cunoșteam ca Dumnezeul părinților mei, după aceea însă l-am cunoscut ca Dumnezeul meu personal.

Dumnezeu m-a ajutat să trec destul de ușor prin această încercare, deși doctorii mi-au spus că boala de care sufăr este una destul de gravă.

Pot să spun că de aproximativ  doi ani boala nu mi-a mai făcut probleme, iar acest lucru este binecuvântarea și îndurarea Lui față de mine.

Pentru mine această boală e un semn al dragostei Lui față de mine.

Hai să vorbim despre ceea ce îti place ție să faci cel mai mult, si anume să cânți:). Foarte puțină lume a auzit despre Seby Huțan. Îți mărturisesc că întâmplător am dat pe Youtube de o piesă de a ta și mi-a plăcut mult. De când pasiunea acesta și ce te-a determinat să alegi să faci acest lucru?

Mi-a plăcut de mic să cânt de și…când eram puști nu prea aveam voce:). Nu mă gâneam niciodată că o să ajung să cânt și că o să reușesc să scot și un album.

După ce mi s-a maturizat vocea am realizat de darul pe care l-am primit de la Dumnezeu și acest lucru m-a determinat să mă pun pe treabă.

Ai lansat în primăvara acestui an primul tău album. Te rog să ne spui câteva lucruri despre acest album.

Albumul pe care l-am înregistrat se numește: ”N-or mai fi nopți pusti” și conține zece piese. Mesajul pe care îl transmit prin acest album se adresează tuturor creștinilor, din toate categoriile de vârstă, dar cu specific spre generația tânără. Practic mesajul acestui album  este un impuls spre slujire.

De unde poate fi cumpărat albumul?

Albumul este distribuit de Studioul Speranța și poate fi cumpărat și din librăriile creștine.

Care sunt formațiile tale preferate?

Decean, ChristoCentric, Callatis Praise, Gaithers, Speranța și prietenii.

În afară de muzică ce alte pasiuni mai ai?

Îmi place să pierd timpul , să mă plimb și să vorbesc cu prietenii, să joc fotbal (ca la orice băiat) și volei.

La sfârșit te rog să transmiți ceva celor ce citesc acest interviu.

Să descarce albumul meu să să-l asculte:).

Să ”țină” bine de slujire, să slujească din toată inima, cu seriozitate și să dea tot ce au mai bun pentru Domnul.

Interviu realizar de Florin Lupean

® Flacara Inchinarii Media