Anonim > cuvdumnezeu.blogspot.com

sursa: viatainlumina.blogspot.com

Cu siguranţă că fiecare dintre noi avem ceva în care credem şi ne inspiră în tot ce facem. Sunt mulţi oameni care cred în destin, în noroc,în vise, în talismane norocoase. Alţii sunt inspiraţi de ceea ce văd, iar unii de persoanele din viaţa lor. Acum, aş vrea să te întreb ceva: Tu în ce crezi?

Cine sau ce te însufleţeşte, care este lucrul care îţi dă putere să mergi mai departe şi care te ridică atunci când eşti căzut la pământ? Cei bolnavi, care zac pe un pat în spital sunt motivaţi să trăiască de dragul familiei şi vieţii,în timp ce unii se gândesc cum să-şi pună capăt vieţii din simplul motiv că “nu mai le este drag de viaţă”.Atâţia oameni şi-ar dori să aibă ceea ce ai tu,şi nu au.Chiar în clipa aceasta un copil al străzii se încălzeşte prin canale şi crede-mă,şi-ar dori să-şi lipească mâinile de o teracotă caldă,doar că nu are niciuna.

Credinţa noastră poate muta munţii şi poate face lucruri imposibile,posibile!Din păcate,multora ne lipseşte credinţa.Am lăsat-o să ne fie furată de ştirile rele şi de gurile rele.Tocmai acel lucru,care este mai mic decât un bob de muştar,l-am lăsat să ne fie răpit din inimă.Acum ne trezim fără credinţă şi ne îndoim de aproape totul.Râdem de credinţa altora şi suntem irascibili.Ne hrănim cu gunoaiele din mass-media şi înghiţim toate otrăvurile ce ni se pun în faţă.Luăm o înghiţitură şi ne trezim că mai vrem una.Începe să ne placă viaţa aceasta,fără niciun scop,fără ceva în care să credem.

Ştiai că cei mai trişti oameni de pe acest pământ sunt aceia care nu au ceva în care să creadă?Ei deabea aşteaptă să treacă odată ziua de azi şi să vină cea de mâine.Aşteaptă să moară.Sunt întunecaţi la faţă,iar singurul lucru care ajunge să-i înveselească este când aud că cineva a păţit ceva rău.Nu întorc înapoi zâmbetele firave ale copilaşilor.Defapt,deabea aşteaptă să crească copiii aceia şi să dea de necazuri,să dea de viaţa adevărată.Pentru ei,viaţa adevărată a devenit un mare nimic.

Aş vrea ca tu să nu fii ca ei.Să zâmbeşti tuturor oamenilor.Să admiri peisajele frumoase.Să crezi în visele tale.Să crezi,să speri,să visezi.Viaţa este frumoasă când ai un motiv pentru care să o trăieşti.Poate te întrebi:”Dar Milena,tu pentru ce trăieşti?”.
Eu trăiesc pentru Isus.Credinţa mea este în Dumnezeu.Nu cred în coincidenţă şi nici în ghinion,însă cred că toate lucrurile lucrează înspre binele celor ce-L iubesc pe El.Ştiu că eu trăiesc deja pentru Ceruri.Nu prea mai îmi pasă de pământul acesta.Am renunţat la toate lucrurile care odată mi se păreau bune.Acum le consider nişte gunoaie.Nimic nu se compară cu credinţa mea în Dumnezeu.

Da,cred în Dumnezeu!Şi nu mi-e ruşine de asta!Ţie îţi este?

Pentru că atunci când se uită o mamă spre copilul ei, întreaga faţă i se schimbă. Trăsăturile îi devin mai blânde, răsare o gingăşie ca de nicăieri, ochii răspândesc o lumină caldă şi mâinile i se întind instantaneu în faţă pentru a-şi îmbrăţişa odorul.

Pentru că oricât de rău şi indiferent ar încerca să fie, omul, atunci când ajunge acasă, lasă jos greutatea imensă  pe care-o cară în spate, deschide scârţâind uşa ruginită a celulii inimii, respiră profund şi îşi odihneşte sufletul ostenit. Atunci, pune deoparte masca pe care o foloseşte de atâţia ani şi îşi aminteşte cu durere momentele şi clipele care l-au determinat să fie aşa. El nu e rău, este doar rănit.

Pentru că atunci când întâlneşte iubirea, omului îi tremură inima. Îi tremură atât de tare, încât întreg corpul îi este cuprins de frisoane. Simte că e în prezenţa Divinului, a acelui lucru care nu poate fi pervertit, oricât s-ar arunca în el cu noroi.

Pentru că oamenii sunt ca un burete. Absorb tot ce este în jur. Dacă le oferi pace, iubire, siguranţă, bunătate, vor fi plini de aceste sentimente. Dacă le oferi ură, violenţă şi răutate, nu vor face altceva decât să absoarbă ce li s-a dat.

Pentru că nimic nu se compară cu privirea plină de admiraţie pe care o are un copil pentru

părintele lui. Cu privirea plină de curiozitate a unui prunc care abia descoperă lumea. Cu uimirea din ochii lui când aude un sunet ciudat. Cu mângâierea pe faţă a mamei cu mânuţele lui mici şi pufoase. Cu păşitul pe urmele paşilor tatălui, pentru că el e modelul.

Iubesc oamenii pentru că a fi om e lucru mare. Iar când spun a fi om, mă refer ca la o calitate. Da, ai citit bine, o calitate. Iubesc oamenii pentru că fiecare în parte este atât de diferit, de unic, de special… de neînlocuit. Tu de ce iubeşti oamenii?

Articol scris de Alina Ilioi >  alinailioi.ro

Imagini preluate de pe: www.deviantart.com

Salutare lume buna!

Traim intr-o lume care aproape ca nu mai are nimic in comun cu legile lui Dumnezeu. Eu insa iubesc legea Lui si mi-as dori sa nu deviez de la principiile Cartii Sfinte. Uneori e foarte usor sa aluneci si sa imbratisezi mai degraba cultura lumii si sa uiti de ceea ce spune cuvantul Lui. Folosesc niste termeni mai religiosi pentru unii, dar nu am cum sa ii formulez altfel. Asta pentru ca nu vreau. Eu Il iubesc pe Dumnezeu si cuvantul Lui este singurul meu set de valori in viata. Biblia este manualul meu de viata. Sunt multe subiecte despre care as vrea sa scriu si sa vorbesc insa le iau si eu pe rand …”one at a time” cum zice englezul.

Nu sunt casatorita de o viata. Nu sunt nici o micuta guru in ale casatoriei…sunt doar o simpla nevasta, care intalneste aceleasi provocari ca si voi.   Voi vorbi despre provocarea de a fi sotie azi.

Sunt casatorita de cativa ani si va marturisesc ca e cea mai frumoasa experienta din viata mea, dar si cea mai dificila sau care implica mult sacrificiu.

La inceputul relatiei se trezeste asa cate o lele sa te invete: ” Tine-l sub papuc din prima!” “Ai grija, mama, ca dragostea trece prin stomac”, sau o doamna sa te indrume “Cum ti-l dresezi asa il ai”, ” Fii smechera! Lasa-l sa se creada cap ca doar tu esti gatul!” si sfatul cel mai des soptit ” Daca esti buna la pat si oricand disponibila il invarti pe degete”… si multe alte bazaconii de genul.

Imi pare rau baieti, dar parca s-ar vorbi de un catelus sau ceva animalut, pe care il dresezi dupa cum voiesti. Sa nu mai aduc in discutie virtutea nevestelor feministe. Feministele, in opinia mea, au transformat barbatii in baietei si   baieteii in viitorii .

Nu stiu cum sunt alte femei, dar eu nu mi-as dori un barbat care sa faca tot ce imi tuna mie prin gand, sa bat din picior ori de cate ori am cate o idee pana are sa fie ca mine. Eu am fost o fire asa mai “naravasa” la inceput, mai incapatanata. Si Doamne ca bun mai esti tu in indurarea Ta cea mare! Sotul meu este exact opusul meu. Un om bland, calculat, linistit. Eu de cate ori am vrut sa fie ca mine…pai a fost! Si de cate ori a fost ca mine …a fost rau. O data, de doua ori…pana cand mi-am dat seama singura si m-am umplut de rusine, tocmai pentru ca sotul meu nu mi-a reprosat nicodata desi avea tot dreptul. Daca astazi suntem printre straini suntem din cauza mea, ca eu am vrut sa facem asa si asa si planurile nu au izbutit… Dar bun e Domnul si in cele din urma toate au lucrat de fapt spre binele nostru. Dar asta e un alt subiect de scris.

Pentru mine…casatoria  m-a smerit cel mai mult si m-a invatat sa fiu umila, sa ma supun. E frumos sa fii casatorit, dar nu e mereu usor. Nu spun asta de ca si cum ar fi un cosmar viata alaturi de sotul meu. Cosmarul meu cel mai mare am fost chiar eu. Lupta mea cea mai mare a fost cu mine insami.

Eu pana nu m-am smerit si am recunoscut ca nu stiu sa fiu sotie am mers din greu in si mai greu.

Il intrebam pe Dumnezeu: de ce nu e casatoria mea asa cum visam noi si ne promiteam? Si mi-a adus in minte o imagine – o papusa frumoasa la inceput, dar careia eu ii rupeam mainile, ii stricam parul, si incepea sa arate ca o papusa aruncata deoparte ca e prea urata sa te mai joci cu ea. Si mi-a vorbit exact asa: ” Eu ti-am dat ceva frumos, exact cum mi-ai cerut. Mai departe va fi cum o vei avea grija de ea.” Am stiut clar la ce se refera. Am stiut ca daca eu nu voi inceta sa fiu critica si rea de gura, am stiut ca daca nu voi incepe sa ma supun, sa nu ma mai cred eu desteapta….am stiut ca “papusa aceea urata” va deveni realitate in casnicia mea.

Cred ca fiecare din noi intram in cuplu cu niste bagaje maaaari. Fiecare aduce cu el ceva “mosteniri” de familie -cicalitoare ca mama sau pasiv ca tata, etc…lista e infinita. Bagaje pline de asteptari nerealiste din partea celuilalt si uite asa cand le despachetam in noua familie ies niste bombe matrimoniale.

Noi doi am plans si ne-am cait impreuna de nenumarate ori…Nu e usor sa te schimbi. Stiam ce urasc la mine si uram ca nu pot sa ma abtin si fac exact ce eu urasc. Dar cu multa rugaciune si ajutor de sus trecem in viata si invatam din toate.

Am invata sa ma smeresc si sa fiu supusa cum ne indeamna Biblia si culmea e ca a fost mult mai bine. Sotul meu a devenit barbatul pe care eu il admir si statornicia lui, intelepciunea lui imi dau siguranta zi de zi.

Eu aleg zi de zi sa imi traiesc casnicia astfel incat sa aduc onoare Tatalui din ceruri. El e setul meu de valori si ne e bine urmand poruncile Lui.

Eu nu gatesc mancaruri alese ca sa il am la degetul mic, eu nu fac dragoste cu pasiune ca sa il invart pe degete si sa obtin orice-mi doresc, nu tac sau nu-l mai cicalesc ca sa obtin favoarea lui ci fac tot ce fac pentru ca vreau sa il iubesc. Pentru mine nu este mai mare bucurie decat sa vad ca alaturi de mine se dezvolta un barbat fericit. Suntem parteneri si am invatat sa le vorbim si pe cele grele cu calm si fara zarva mare. Am studiat carti si am vazut ca suntem creati diferit si trebuie sa tinem cont de asta. Trebuie sa ne descoperim reciproc si sa ne dezvoltam alaturi.

NU vreau nimic fals sau siret in casnici mea! Nu vreau sa ma transform intr-o femeie fatala ca sa il controlez, nu mi-ar placea sa fie el barbatul dur si dominant ca sa ma tina in frau. Stiu care imi e locul si imi place sa slujesc de buna voie. A existat un timp in care uram cuvantul asta si eram frustrata, pentru ca la mine nu venea de la sine cum parea ca vine la alte neveste. Am invata sa ma supun. Am vazut apoi  ca un barbat implinit este egal o sotie fericita. Si bineinteles reciproca. Ps. daca ati rosit mai sus, ei bine reveniti-va! Sexul a fost inventat de Dumnezeu nu de Satana. A fost menit sa fie ceva frumos si placut. Si apropo de asta mi-am adus aminte o vorba celebra care circula la un moment dat mai ceva ca un verset, si anume  “ c…ă în pat şi doamnă pe stradă”. Mai fetelor, mai nevestelor, nu mai lasati tampenii din astea sa va intoxice creierul! De ce sa va comparati cu o sarmana, care face totul cu scarba doar pentru bani? Voi sunteti mai focoase si mai pasionale. Iubiti-va barbatii corect si Domnul sa ne binecuvinteze pe toate!

Stefania Banu

® Flacara Inchinarii Media

Foto: www.d-addicts.com

Mă simt adesea obosită. Aşa cum se simte multă lume în ziua de azi. Adevărul este că doresc să lucrez  cu “râvnă”, să fac totul cât mai rapid, pentru a ajunge în final la relaxare şi odihnă. Problema este că timpul de relaxare a devenit parcă tot mai puţin cu trecerea anilor. Şi totusi măresc ritmul, pentru că, îmi spun, trebuie să ajung şi la odihnă. Până am citit în minunata cărticică IMITATIO CRISTI următoarul lucru: “De ce cauţi odihna când tu ai fost creat pentru trudă?”  A fost pentru mine ca o revelaţie. Da, poate că pe acest pământ ideea de odihnă este doar o himeră.

-”Cum va simţiţi în seara aceasta?”,  am întrebat, după o zi de muncă,  pe o trupă de voluntari care veniseră să acorde ajutor medical, la Târlişua, o comună distrusă după o furtună cu “rupere de nori”.

-” Epuizaţi şi fericiţi” au răspuns ei

Da,  cred că merită să ne simţim adesea epuizaţi şi fericiţi, ştiind că am făcut ceva folositor pentru alţi oameni. Societatea actuală ne oferă iluzia că adevăratul sens stă în noi înşine –în respectul de sine, în îmbogăţirea de sine, în cât eşti de popular –şi că e important „ce vreau eu”, „treaba pe care o fac eu”, „cum gândesc”.  Dar înţelepciunea de veacuri şi Domnul Iisus Hristos ne învaţă că cea mai mare îmbogăţire a sinelui, vine din puterea de a face ceva pentru cei din jur. Calitatea vieţii stă în această deschidere către ceilalţi. Sensul stă în aport, în a trăi pentru ceva care este mai presus de sine.

Poate nu vom avea parte pe acest pământ de multă odihnă şi relaxare fizică. Dar fericirea nu este dată de o viaţă fără trudă sau de huzur, ci fericirea adevărată o simţim atunci când chiar obosiţi fiind, ştim că am fost de folos pentru cineva în nevoie şi mai ales când ştim că am lucrat călăuziţi de Domnul Nostru Isus.

Scris de Maria Goron

“ Citești Scripturile cu alți ochi atunci când vezi efectiv locurile în care s-au derulat evenimentele descrise.

Prin agentia Oxentia Tourism ai acum ocazia să vizitezi Israelul.

Pentru rezervări sună la: +40 746.675.313 sau la: + 40 744. 731.492

Retrăiește istoria biblică în Tara Sfântă alături de Oxentia Tourism

Nu ar fi mai ușor nici dacă am edita un set de reguli sau un cadru fix pentru tânărul nostru pentru a-l călăuzi cu forța spre căsătorie: nu fă asta… nu e bine să privești așa… trebuie să respecți asta… L-am pierde din prima clipă fără drept de apel! Și atunci?

Ne reprofilăm, înghițim în sec și mergem mai departe? Nici această atitudine nu este satisfăcătoare. Nu putem sta nici cu mâinile în sân, nu putem trece nici cu buldozerul pentru a anihila „noua ordine socială”, care este de fapt anarhia! Avem nevoie să renunțăm la a privi negativul și să căutăm soluții pentru ca viața socială în cotidian să se sprijine pe valorile tradiționale, intrinsece.

Este o tentativă curajoasă și nu mă erijez într-un profesionist sau magician care scoate soluția „din teacă”. Dimpotrivă, vreau să adaug câteva reflecții la observațiile care mi s-au făcut de-a lungul timpului privind vocația naturală a omului la căsătorie. Dacă vrei să convingi pe cineva de valoarea căsătoriei, cuvintele de cele mai multe ori sunt ineficiente sau sunt chiar de prisos. Dacă îi spui unui tânăr: eu cred în căsătorie și îi împărtășesc experiența de viață de familie, cu bune și cu mai puțin bune, chiar dacă el preferă „sexul fără obligații” poate va începe să se gândească un pic mai serios la semnificația căsătoriei, pornind de la : de ce părinții mei au ales să se căsătorească? De ce au ales să mă aibă, să mă crească, să îmi lase o moștenire (nu neapărat materială!)? Iar odată antrenat în iureșul acestei introspecții, va descoperi că inima lui știe să bată, poate să iubească, poate să se angajeze pentru o relație de durată, recunoscută în plan social sau chiar și eclezial. De ce? Fiindcă nu există siguranță adevărată decât în căsătorie… căci doar în cadrul căsătoriei se poate vorbi de o paternitate responsabilă, oricât de multă bunăvoință ar exista în cazuri excepționale extra-conjugale.
Investiția pentru căsătorie este de durată, nu se vede decât în timp. Căsătoria este o școală în cadrul căreia fiecare partener este novice, dar dispus să învețe până la sfârșitul vieții. Este o școală grea, cu examene multe, iar majoritatea lor nu se promovează o dată pentru totdeauna, ci trebuie să fii pregătit să le repeți pe îndelete, de fiecare dată când ți se cere. Dar acest lucru se poate realiza, deoarece este necesară îndeplinirea unei singure condiții: să iubești cu fidelitate până la sfârșit!

Pare o poveste pentru copii… e mult prea greu – ar fi răspunsul tânărului nostru la această provocare… Și totuși, atunci când savurezi bogăția satisfacțiilor din viața de familie întemeiată pe căsătorie ajungi să fii deplin convins că: mariajul este de neînlocuit! Vizitează www.marriageweek.ro pentru mai multe detalii și poți fi alături de cei care încă mai cred în valoarea căsătoriei!

Nu te da bătut niciodată!

Ni s-a spus de prea multe ori că “nu mai are rost să ne gândim la viitor,pentru că nu va fi niciunul”,iar apoi ne întrebăm de unde atâta frământare,descurajare şi chiar tulburări?Predicţii sumbre,incertitudine,gânduri ascunse,şi multe inimi uscate.Inimi care aşteaptă să fie udate cu Apa Vieţii,dar nu este nimeni care să o facă,toţii fiind mult prea ocupaţi cu “necazurile” lor.Ne-am obişnuit atât de tare cu obişnuismul,încât,atunci când cineva este plin de încredere,ne punem întrebarea de pe care planetă vine.

Credem tot ce ni se spune şi ne luăm după criticile lumii.Când Dumnezeu ne spune că are gânduri de pace,noi citim ziarul care are ca titlu:”GÂNDURI DE NENOROCIRE”.Când Dumnezeu ne spune doar la El ne putem stăpâni setea de ceva mai mult,noi încercăm să ne-o stăpânim noi!Cum?Căutăm Calea,Adevărul şi Viaţa în cluburi,pe siteuri pornografice,în droguri şi în idile ieftine.Chestii care să ne dea sentimentul de asigurare şi de siguranţă,că totul va fi OK.Căutăm speranţa în locuri de unde nu putem primi decât deznădejde.
Până când?
Până vei fi internat într-un spital din cauza unei come alcolice?
Până nu vei mai avea lacrimi să plângi de la prea multe despărţiri?
Până când vei trăi pe străzi şi vei fi nevoie să faci orice pentru a-ţi injecta heroină?
Până când vei mai continua să te învârţi în jurul cozii?

Scris de Milena Cismașiu

Scris de Margea Gheorghe Florin,®www.CrestinTotal.ro

“ Citești Scripturile cu alți ochi atunci când vezi efectiv locurile în care s-au derulat evenimentele descrise.

Prin agentia Oxentia Tourism ai acum ocazia să vizitezi Israelul.

Pentru rezervări sună la: +40 746.675.313 sau la: + 40 744. 731.492

Retrăiește istoria biblică în Tara Sfântă alături de Oxentia Tourism