Ni s-a spus de prea multe ori că “nu mai are rost să ne gândim la viitor,pentru că nu va fi niciunul”,iar apoi ne întrebăm de unde atâta frământare,descurajare şi chiar tulburări?Predicţii sumbre,incertitudine,gânduri ascunse,şi multe inimi uscate.Inimi care aşteaptă să fie udate cu Apa Vieţii,dar nu este nimeni care să o facă,toţii fiind mult prea ocupaţi cu “necazurile” lor.Ne-am obişnuit atât de tare cu obişnuismul,încât,atunci când cineva este plin de încredere,ne punem întrebarea de pe care planetă vine.

Credem tot ce ni se spune şi ne luăm după criticile lumii.Când Dumnezeu ne spune că are gânduri de pace,noi citim ziarul care are ca titlu:”GÂNDURI DE NENOROCIRE”.Când Dumnezeu ne spune doar la El ne putem stăpâni setea de ceva mai mult,noi încercăm să ne-o stăpânim noi!Cum?Căutăm Calea,Adevărul şi Viaţa în cluburi,pe siteuri pornografice,în droguri şi în idile ieftine.Chestii care să ne dea sentimentul de asigurare şi de siguranţă,că totul va fi OK.Căutăm speranţa în locuri de unde nu putem primi decât deznădejde.
Până când?
Până vei fi internat într-un spital din cauza unei come alcolice?
Până nu vei mai avea lacrimi să plângi de la prea multe despărţiri?
Până când vei trăi pe străzi şi vei fi nevoie să faci orice pentru a-ţi injecta heroină?
Până când vei mai continua să te învârţi în jurul cozii?

Scris de Milena Cismașiu

Mihai a încuviinţat. “Ştiu, dar mai există cineva care o să fie mândru – bunicul. M-am hotărât să-l vizitez la plecarea în vacanţă. E un ocol, însă ştiu c-o să se bucure.”

Echipat cu o mulţime de sandvişuri şi bombardat cu sfaturile bune ale mamei, Mihai a încălecat apoi pe vechea lui motocicletă, salutând plin de veselie.

Vizita făcută bunicului a fost un succes deplin. Bătrânul s-a bucurat grozav. “Vreau să-ţi dăruiesc ceva, ceva cu totul deosebit”, a început el prevăzător şi a apucat cu degete tremurânde ceasul său de aur din buzunarul de la vestă. Aproape cu gingăşie a pus apoi ceasul în mâna mare a băiatului, spunând: “Păstrează-l la loc de cinste. Ceasul ăsta a aparţinut şi tatălui meu. În urma mea, trebuia să-l primească tatăl tău. Sunt sigur că s-ar fi bucurat!”

Mihai şi-a îmbrăţişat mişcat bunicul. “Nu mi-ai fi putut face un cadou mai frumos. II voi păstra cu cinste şi voi avea mare grijă de el. Îţi promit, bunicule!” “Hai, întoarce-l!”, i-a făcut cu ochiul bunicul, “îmi mai aduc aminte cum erai fascinat de melodia lui pe când erai copil.” Mihai a întors ceasul şi s-a auzit încet, în genul filigranat al ceasurilor-jucărie, menuetul lui Boccherini. “Mai vreau să-ţi dau ceva pentru drum”, a adăugat bunicul. “Este un îndemn care m-a ajutat de foarte multe ori în viaţă: Cine judecă pe un om se poate înşela. Cine-l iartă nu se înşeală niciodată.” Mihai i-a strâns mâna bunicului: “Îmi voi aminti mereu de asta. Îţi mulţumesc pentru tot!”

Plin de entuziasm, Mihai a pornit în ziua următoare la drum, fără să bănuiască ce aventură îl aşteaptă. Ţinta călătoriei era o micuţă cabană într-o localitate idilică de munte.

În fiecare dimineaţă, când soarele îşi trimitea razele pe pereţii întunecaţi ai stâncilor şi în văile adânci, Mihai părăsea cabana echipat cu ghetele şi cu rucsacul în spinare. Seara se întorcea mort de oboseală, însă încărcat de impresii minunate. Uneori îşi mai amintea de ceasul bunicului, însă n-a vorbit cu nimeni despre el. Abia în ultima seară i-a povestit ceva cabanierului. Mai târziu, Mihai n-a mai putut spune dacă cineva de la o masă alăturată trăsese cumva cu urechea.

După micul dejun şi-a strâns puţinul bagaj în rucsac, şi l-a pus lejer în spinare, îndreptându-se spre motocicletă, în clipa aceea, s-a apropiat de el o maşină roşie de sport şi o mână agilă a apucat rucsacul şi l-a tras fulgerător către sine. Mihai a căzut. Năucit şi furios s-a ridicat apoi de jos. Cum putuse fi atât de neglijent?! Şi-a amintit apoi că actele le avea în geaca de pe el. Dar banii şi mai ales… inima lui Mihai a început să bată năvalnic. Ceasul bunicului se afla în rucsac. Trebuia să plece cât mai repede în urmărire.

Uşor de spus, dar greu de făcut. Cum putea ajunge cu o motocicletă amărâtă o maşină sport? Conducea cât putea de repede, implorând cerul: “Doamne, ajută-mă! Bunicul n-o să mi-o ierte niciodată.”

Mihai nu mai ţinea cont nici de viteza cu care mergea şi nici de ceea ce se petrecea în jur. Dintr-o dată, într-o curbă a văzut o maşină a poliţiei. Pe marginea şoselei, un poliţist îi făcea semne energice cu mâna. Control al vitezei. Când a coborât din maşină, nu i-a venit să-şi creadă ochilor. Lângă maşina poliţiei se afla maşina sport cu şofer cu tot. Mihai s-a năpustit asupra lui, trăgând de jacheta de piele a acestuia şi urlând: “Mi-a furat ceasul. Dă-mi-l imediat înapoi!” S-a născut un schimb aprins de cuvinte şi poliţistului i-a fost foarte greu să-i despartă pe cei doi cocoşi de luptă.

“Deci, pe rând”, le-a strigat păzitorul legii. “Amândoi aţi depăşit viteza legală. De aceea trebuie să vă…” N-a mai putut să continue. Mihai a strigat: “Trebuie să-l arestaţi, mi-a furat ceasul!” Celălalt a zâmbit obraznic, a scos ceasul de aur şi a spus: “Greşeşti, ceasul ăsta îmi aparţine.”

Enervat, poliţistul a luat corpul delict în mână. Apoi s-a uitat scrutător când la unul, când la celălalt. Tânărul cu jacheta de piele se sprijinea lejer de maşina lui roşie. Dimpotrivă, Mihai era plin de praf, datorită căzăturii, şi cu o ruptură lungă în blugii săi spălăciţi. Cine l-ar fi crezut că era proprietarul unui ceas scump de aur?

“Dacă spui că-ţi aparţine ceasul, trebuie s-o dovedeşti, a zâmbit poliţistul larg. Mihai a simţit că-l trec sudorile. “Cântă o melodie”, a murmurat el. “Asta a ghicit”, a strigat cel din faţa lui. “Majoritatea ceasurilor de felul ăsta au şi o melodie.” Poliţistul a încruntat fruntea. “Are dreptate, dacă nu-ţi vine o idee mai bună, nu-i pot lua ceasul.” “Stai!” strigă Mihai, “pot să dovedesc. Deschideţi capacul ceasului. Acolo bunica mea a gravat ceva în interior, întrebaţi-l însă mai întâi pe el ce anume este scris acolo. Dacă ştie, poate să păstreze ceasul; dacă ştiu eu, aveţi dovada că îmi aparţine.” Poliţistul s-a scărpinat gânditor după ureche. “Deci ne-am înţeles. Ce stă scris acolo?” s-a adresat el şoferului de pe maşina sport. Acesta a ridicat din umeri. “Am uitat.” Apoi poliţistul s-a îndreptat spre Mihai. Acesta a zâmbit eliberat şi a explicat: “E trecut versetul preferat din Biblie al bunicului meu: Doamne, timpul meu e în mâna Ta. Psalmul 31:15.”

Poliţistul a deschis capacul. “E-adevărat”, a confirmat el şi dintr-o dată un zâmbet i-a luminat faţa şi i-a întins lui Mihai ceasul.”

În clipa aceea s-a auzit zgomotul unui motor şi tânărul şofer a pornit în trombă cu maşina lui sport. “N-o să ajungă departe”, a remarcat omul legii, punând mâna pe telefon. “Vrei să faci reclamaţie împotriva lui…” “Nu. Sunt foarte bucuros că mi-am recăpătat ceasul. Din clipa de faţă o să mai am mult mai multă grijă de el. În plus, bunicul meu are o vorbă: ‘Cine judecă pe un om, se poate înşela. Cine-l iartă nu se înşeală niciodată.”‘

(Sâmburele acestei povestiri este adevărat.)

Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată.
Izbăveşte-mă, în dreptatea Ta!
Pleacă-ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută!
Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!
Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi…
O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de
Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine,
În faţa fiilor oamenilor!
Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce-i prigonesc,
Îi ocroteşti în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.
Binecuvântat să fie Domnul, căci Şi-a arătat în chip minunat
Îndurarea faţă de mine: parc-aş fi fost într-o cetate întărită…
Iubiţi dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El!
Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi şi pedepseşte aspru pe cei mândri.
Fiţi tari şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!
(fragmente din Psalmul 31)

SURSA: vesteaevangheliei.wordpress.com

Scris de Margea Gheorghe Florin,®www.CrestinTotal.ro

“ Citești Scripturile cu alți ochi atunci când vezi efectiv locurile în care s-au derulat evenimentele descrise.

Prin agentia Oxentia Tourism ai acum ocazia să vizitezi Israelul.

Pentru rezervări sună la: +40 746.675.313 sau la: + 40 744. 731.492

Retrăiește istoria biblică în Tara Sfântă alături de Oxentia Tourism

Un tata cu mai multi copii alunecase in patima betiei. Necazurile, certurile si mizeria s-au facut stapane in caminul lui. In clipele cand era treaz nu mai putea suporta starea in care ajunsese. Intr-o dimineata a luat pistolul si s-a impuscat, dar nu a murit imediat. Sotia lui a chemat imediat pe pastorul unei biserici sa vina la el la spital, unde fusese internat. In cateva minute pastorul a fost acolo si a cautat sa-i vorbeasca despre mantuire, dar el se impotrivea. De la ora sapte dimineata, cand l-a apucat pe pastor de mana, n-a vrut sa-l mai lase de mana pana la ora unsprezece, cand a murit. Ingrozit, el repeta mereu: “Eu merg in iad! Eu merg in iad!” Pastorul a marturisit ca a fost ceva teribil. Omul se zvarcolea de groaza iadului, dar se impotrivea mereu sa primeasca mantuirea.

Pentru omul care nu se intereseaza de Dumnezeu in timpul vietii, moartea inseamna sfarsitul tuturor sperantelor sale, caci toate gandurile lui se rotesc numai in jurul a ceea ce este pamantesc si trecator. Dar despre cel ce L-a primit pe Mantuitorul se poate spune: “dar cel neprihanit chiar si la moarte trage nadejde.” (Proverbe 14:32). Un astfel de om stie ca dincolo de taramul acesta incepe vesnicia, mangaierea, bucuria de a fi cu Christos.

Anonim

Nu pot să mă eschivez din fața unui jurământ făcut din dragoste „până la moarte”, acceptând surogatul „până când divorțul ne va despărți”. Este o provocare continuă. Dragostea nu este un robot care merge constant de la unul la celălalt, ci ea trebuie hrănită, încurajată, protejată pentru a rezista în fața intemperiilor. Nu mai sunt compatibil, nu mai iubesc sau nu mai sunt iubit sunt efectele unei ignoranțe, unei neglijențe regretabile, care ne situează pe fiecare (soț / soție) și pe amândoi pe muchia prăpastiei despărțirii dureroase. Este necesar să recunoaștem acest detaliu semnificativ: orice despărțire este dureroasă, cu atât mai mult cea care survine în sânul unui cuplu căsătorit.

Nu mai sunt dispus să accept diferențele, vreau ca perechea mea (soțul / soția) să fie după chipul și asemănarea mea. M-am săturat de mofturile lui / ei. Vreau să văd că se schimbă. Toate aceste deziderate, impresii, opinii nu sunt exprimate bine și, din păcate, ucid diferențele dintre noi, tocmai acele diferențe care ne-au unit. De aceea, este necesar ca eu să reafirm astăzi: „Da, eu cred în căsătorie”. Și, astfel învăț să privesc lucrurile dintr-o altă perspectivă, învăț să descopăr că celălalt / cealaltă mă completează și de aceea este și rămâne ceea ce îmi lipsește mie. Altfel spus, devin cu adevărat căsătorit și cresc în cadrul căsătoriei alături de jumătatea mea.

În această lume, în care căsătoria a devenit o formalitate, eu vreau să declar „Căsătoria contează pentru mine și pentru familia mea”. Un fan al căsătoriei în ziua de azi? Mai este posibil? Înclin să cred că mai ales în ziua de azi este nevoie de fani devotați pentru valorile căsătoriei, pe care se fundamentează familia. Nu pot să îmi reneg originile, provin dintr-o familie, care are la bază căsătoria părinților mei. De aceea, susțin căsătoria, cred în ea și vreau să arăt prin modul meu de a fi că aceasta este de neprețuit și neînlocuibilă.

Acest mesaj este simplu, este învechit sau demodat, dar este necesar pentru ca fiecare soț / soție să-și reamintească pe ce s-a clădit și crește relația lor intra-familială. Contez pe omul rațional care zace în noi și care îmi poate da dreptate în doi timpi și trei mișcări.

Totul ține, în principal, de voință, de aceea am accentuat detaliul, personalizat. Mi se pare că azi renunțăm prea ușor la ceea ce ne unește, la ceea ce este natural și acceptăm ceea ce este facil, ceea ce ne separă, ceea ce ne rupe de celălalt pentru a fi singuri. Și astfel suferim, ne acoperim rănile cu răceală, ură, dorință de răzbunare, crezând că ne vom vindeca instantaneu sau oricum mai repede decât în orice alt mod. Cât ne înșelăm adoptând această cale!

Desigur, există situații, cazuri care pare efectiv fără ieșire și pentru care divorțul apare ca singura opțiune valabilă. Eu vreau să cred că și aceste situații disperate sunt pentru salvarea omului, pentru salvarea căsătoriei și nicidecum pentru abandon, nu pentru distrugerea căsniciei. Însă trebuie să ai curaj ca într-o astfel de situație să susții: „Căsătoria merită”.
Mă închin în fața celor care de-a lungul vicisitudinilor vieții în căsătorie au știut, au trăit și au arătat că valoarea căsătoriei merită orice efort, orice sacrificiu, fiind fondată pe iubirea dintre un bărbat și o femeie, binecuvântată de Dumnezeu. Au existat și există eroi ai vieții de familie, martiri ai dragostei și ai fidelității, care rămân dovada vie, certă a „Eu spun Da căsătoriei”. Pentru ei, aleg, din nou, acum, să fiu agenul lor de publicitate pentru ca societatea să redescopere ceea ce contează, piatra ei de temelie. Mi te alături în această misiune? Aruncă o privire și pe www.marriageweek.ro, nu ai nimic de pierdut!

“ Citești Scripturile cu alți ochi atunci când vezi efectiv locurile în care s-au derulat evenimentele descrise.

Prin agentia Oxentia Tourism ai acum ocazia să vizitezi Israelul.

Pentru rezervări sună la: +40 746.675.313 sau la: + 40 744. 731.492

Retrăiește istoria biblică în Tara Sfântă alături de Oxentia Tourism

Daca lucrurile nu merg bine in Biserica pe care o frecventezi, de ce oare sa fii multumit ?

Fii multumit si bucuros cu Biserica in care te-a asezat Dumnezeu! Atunci cand nu esti multumit, roaga-te pentru ea !Ai fost adus aici cu un scop! Dumnezeu are un plan cu tine in Biserica!

de Ramonik Eva > viatainlumina.blogspot.com

Articol scris de: Baltei Andreea Gabriela

“ Citești Scripturile cu alți ochi atunci când vezi efectiv locurile în care s-au derulat evenimentele descrise.

Prin agentia Oxentia Tourism ai acum ocazia să vizitezi Israelul.

Pentru rezervări sună la: +40 746.675.313 sau la: + 40 744. 731.492

Retrăiește istoria biblică în Tara Sfântă alături de Oxentia Tourism

Mai multe intamplari reale gasesti click aici

Sursa: pasi.ro

Nu-i aşa că atunci când suferi îţi doreşti ca şi cei din jurul tău să sufere sau să cunoască suferinţa ta? E ciudat faptul că atunci când ni se întâmplă un rău, am vrea să li se întâmple tuturor.
Dar ce este suferinţa? Pentru unii suferinţa înseamnă despărţirea de o persoană dragă. Pentru alţii suferinţa înseamnă să nu ai bani. Alţii consideră suferinţă faptul că au o durere de măsea. Unii cred că ei suferă cel mai tare pentru faptul că şi-au făcut zob maşina luxoasă. Alţii zic că suferinţa înseamnă să nu ai casă. Unii spun că suferinţa lor este faptul că nu au un loc de muncă. Totată lumea spune că a suferit măcar odată în viaţă. Şi nu contesc acest lucru. Cât vom trăi pe pământ vom suferi. Am fost supuşi suferinţei din pricina neascultării. Vom purta povara aceasta pe umerii noştrii în această viaţă.
Eu cred că dincolo de suferinţa trupească, cea mai mare şi mai adâncă suferinţă e aceea a sufletului. Nu este suferinţă mai amară ca cea a despărţirii de Dumnezeu pentru totdeauna. Dacă aici suferim pentru căţiva ani, de ce vrem ca după viaţa aceasta să suferim pentru totdeauna? Romani 8:18 Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu Sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. În ce ne punem azi nădejdea? Într-un medic care alină suferinţa trupului sau în Hristos care alina suferinţa inimii?
Noi am fost vindecaţi odată pentru totdeauna de orice suferinţă: Isaia 53:4 Totuş, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. EL a purtat totul pentru ca noi azi să nu mai suferim. În loc să ne plângem de milă, ar trebui să stăm zi şi noapte în prezenta Lui în semn de mulţumire pentru că a luat asupra Lui toată suferinţa noastră. De câte ori ai primis Domnului că dacă te va scoate din diferite situaţii îi vei aduce mulţumire? Ţi-ai îndeplinit juruinţa faţă de EL? Psalmi 56:12 Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe care Ţi le-am făcut; Îţi voi aduce jertfe de mulţumire.
AJUNGE cât ţi-ai plâns de milă. Capul sus. Dumnezeu nu vrea plângăcioşi. El ne vrea viteji. Ne plângem pentru cea mai mică zgârietură. Când vom înceta să ne mai plângem pentru nimicuri? Ar trebui să ne plângem nepăsarea faţă de semeni. Să plângem răceala în care ne complacem. Să plângem necredinţa din inimile noastre. Să plângem minciuna din viaţa noastră. Acestea sunt lucrurile pe care ar trebui să le plângem cu adevărat…Suferinţa…adevărata suferinţă e despărţirea de El… Ioan 15:5 Eu Sunt Viţa, voi Sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.

Articol scris de Florina Margea

Suntem într-o căutare permanentă să ne împlinim planurile şi să grăbim lucrurile. Ne înfuriem când cineva ne spune: “Dar mai rabdă încă puţin”, de ne vine să îi dăm un pumn în faţă. Ştiu că răbdarea poate fi dureroasă uneori, dar ea îşi are rolul ei.Iar în plus, care ne-ar mai fi bucuria şi entuziasmul dacă am primi totul pe tavă? Unde ar mai fi perseverenţa, dacă nici nu am apuca să terminăm fraza, că am şi primi lucrul cerut? Şi la ce ne-ar mai folosi atunci speranţa pentru ceva mai mult?

Dumnezeu face orice lucru frumos la timpul lui.El ştie când suntem capabili să cârmuim nava aceea pe care ne-o dorim,şi mai ştie când e timpul potrivit pentru o relaţie .Da, El ştie şi poate totul.
De ce să ne petrecem toată viaţa întrebând “Când e timpul potrivit?” şi să uităm că avem în prezent o viaţă de trăit? În loc să ne gândim mereu acolo şi să facem socoteli pentru “timpul potrivit”, haidem să-I dăm toate aceste timpuri potrivite lui Dumnezeu.

El ştie viitorul şi gândul nostru. Nu ştiu ce planuri şi câtă răbdare mai ai tu în ceea ce vrei, dar eu te îndemn să-L laşi pe Dumnezeu să rabde în locul tău .Să arunci asupra Lui toate îngrijorările tale, căci El va îngriji de tine. Nu uita că dragostea este îndelung răbdătoare şi crede în visul tău!Dar înainte de toate, încredinţează-I Lui toate visele tale….iar la timpul perfect ales de El….vei primi ceea ce ai visat, şi chiar nespus mai mult!

Scris de Milena Cismașiu