Nelu Popelea: Ce asteptari ai de la Biserica ta ?

Incep a scrie aducandu-mi aminte de expresia folosita adesea de noi slujitorii la sfarsitul programelor din biserica : “iata-ne ajunsi cu bine la sfarsitul programului din aceasta zi…”; altfel spus : “ bine ca nu a murit nimeni…”de plictiseala. Se pare ca asta este mai nou bucuria pastorului…
Pe vremea cand eram simplu corist (ca acum sunt complicat pastor), intr-o zi de mare liniste in Adunare isi face aparitia o soparla. Va puteti da seama ce s-ar fi putut intampla in timpul predicii daca ar fi vazut-o fetele sau unele surori de la cor? Cred ca si altistele cantau sopran atunci. Speriata de doi trei basisti curajosi, soparla a facut cale intoarsa.
Spiritualizand lucrurile pot spune ca nici un fel de plictiseala nu-i de la Dumnezeu. Plictiseala daca nu-i dumnezeiasca ea nu poate fi decat de la cel rau. Lumea spirituala se imparte in doua culori : ori alb, ori negru. Culoarea gri este incercarea diavolului de a se preface in inger de lumina, uitand ca in iad va fi din abundenta culoarea gri; cenusa focului vesnic.
Ce ma ingrijoreaza mai tare, este ca atunci cand ne plictisim la biserica, stam in prezenta celui rau, a “sarpelui vechi”, si nu se sperie nimeni; ne-am obisnuit.
Am un grup de studenti foarte dinamici la scoala de misiune Team Action din Arad, cu care daca merg in misiune se bucura toata biserica chiar daca ei un fac nici o lucrare. De ce? Pentruca oamenii ii vad ne-plictisiti. Si acesta-i lucru rar azi in biserica. Biserica ta nu va fi altcumva de cum esti tu si familia ta. Prietenii care viziteaza biserica vor fi atat de eliberati cat de liber esti tu. Bolnavi vor fi atat de sanatosi cat de sanatos esti tu si familia ta.
Candva bolnavii asteptau in scaldatoare sa tulbure ingerul apa, astazi bolnvavii asteapta mai degraba pensia de boala si medicamente compensate.

Inchei spunandu-va ca biserica noastra va fi tot la fel cum este mentalitatea noastra. Biserica poate deveni locul unde 100,200 sau 1000 de oameni isi traiesc singuratatea in común.

Intr-o zi am fost socat de atitudinea unui slujitor cu care am fost la o sora in varsta ce era paralizata in pat, iar familia credea ca numai Domnul mai poate sa-i dea viata.  Am uns-o cu untdelemn in Numele Domnului si ne-am rugat sa o vindece Domnul. La urma, fratele slujitor si-a luat ramas bun de la sora bolnava strigand langa urechea ei : “pace sora, ne vedem in Rai”. Ce credinta “mare”avea fratele.
Marea asteptare de la biserica mea este sa un astepte ci sa se grabesca ca sa poata grabi. Incepeti asteptare de la biserica ta de aici : 2 Petru 3:11-12 .

Editorial scris de Pastor Nelu Popelea © www.crestintotal.ro

Citeste mai multe editoriale de Nelu Popelea