EXISTĂ SPERANTĂ PENTRU FAMILIA BODNARIU? Claudia Țapardel, membru al Parlamentului European

P.S. Dragi creștini care vă ascundeți implicarea în spatele unor vorbiri cu poleială spirituală, ați putea face o exegeză pe textul:”Dacă voi veți tăcea, pietrele vor striga”??? Samy Tuțac
Samy Tutac: Mesajul unei doamne cu inimă mare, din Parlamentul European…
Textul de mai jos nu este scris de o învățătoare de școală duminicală, ci de un europarlamentar. Doamna aceasta cu inimă nu este din mediul evanghelic, dar dă o lecție usturătoare tuturor acelora care, din motive numai de ei știute, vorbesc tendențios despre protestele de susținere a familiei Bodnariu și fac apeluri ipocrite la rugăciunea pe care nu o practică. Citind cuvintele pline de empatie ale acestei doamne, îmi vine în minte mesajul lui Dumnezeu pentru Ilie “mai am 7000…care nu și-au plecat genunchiul împotriva lui Baal (un fel de Barnevernet al vremii de atunci).” Dar să o las pe doamna Claudia să vorbească:
“Abuz, nedreptate, cruzime sau lipsă de umanitate sunt acuzele pe care cei mai mulți români le aduc la adresa Barnevernet, serviciului de protecție a copilului din Norvegia. Cazul Bodnariu este încărcat de emoție și este practic imposibil să judeci rațional un gest atât de radical, cum este separarea copiilor de părinți.
Să fie clar. Nu discutăm despre o diferență de mentalitate în acest caz. Nu dezbatem ce înseamnă să-ți disciplinezi fizic copilul sau cum interpretăm noi și norvegienii, diferit, astfel de gesturi. Vorbim despre practica unei instituții girate de stat de a separa părinții de copii, fără o justificare corespunzătoare, fără o decizie a unei instanțe neutre, fără transparență. Din orice punct de vedere ai privi problema, devine cu atât mai clar că practica autorităților norvegiene nu se înscrie în nicio normă pe care lumea o poate înțelege.
Atitudinea total netransparentă a norvegienilor este primul motiv care m-a făcut să cred în familia Bodnariu și în cauza sa. Mai mult decât atât, nu este singurul caz semnalat de abuz direcționat împotriva unor familii de români. 16 copii români au fost separați de familie, folosind aceleași proceduri. Refuz să cred că suntem atât de incompatibili, noi românii, cu normele impuse de un stat civilizat cum se pretinde a fi Norvegia.
Respectăm legea, dar legea ce respectă?
S-a discutat foarte mult despre legislația norvegiană pentru protecția copilului. Fără a face o analiză empirică a sistemului legislativ din Norvegia, consideră cineva că este drept sau just să răpești 5 copii din sânul familiei, fără o decizie finală, definitivă și irevocabilă a justiției? Până la urmă legea ne dictează că trebuie să avem încredere în competențele angajaților unei instituții independente (Barnevernet) atunci când vine vorba despre un subiect foarte sensibil, cum este separarea a cinci copii de către părinții lor. Aceeași lege ne dictează că interpretarea unui copil de 9 ani poate atrage după sine distrugerea celulei familiale, dacă acesta spune, în urma unui interogatoriu, ce au nevoie să audă „anchetatorii”.
Și legile pot fi abuzive, sau chiar dacă nu sunt, acestea pot fi interpretate în mod abuziv. De ce trebuie să avem noi încredere în interpretarea legislației de către angajații serviciului local pentru protecția copilului din Norvegia? Putem contesta deciziile lor, putem protesta, ne putem adresa justiției, dar asta numai după ce acești oameni acționează și pur și simplu răpesc copiii din familia care i-a crescut.Citește mai mult click aici

Via https://rodiagnusdei.wordpress.com/