Din discuția avută cu domnul Titus Corlățean împreună cu Daniel Bodnariu, acesta ne-a explicat că a mai avut în trecut un dialog cu ambasada Norvegiei pe o temă diferită dar care privea tot o intervenție referitoare la drepturile omului, iar ambasada Norvegiei a răspuns târziu și diplomatic, în sensul că nu poate interveni în problemele care privesc administrația statului datorită autonomiei acesteia. De aceea, personal, nu cred în eficiența acestui demers. Să dea Dumnezeu să mă înșel de data aceasta.
Lucrând de atâta timp în Comisia privind protecția drepturile copilului am convingerea că trebuie abordată o altă strategie. Știu din practică faptul că demonstrațiie publice pot avea și revers și pot creea dificultăți familiei Bodnariu. Cred însă că problema trebuie abordată spiritual – rugăciune, post – și juridic.
Problema la ora actuală, privită din unghiul autorităților norvegiene, nu este una de natură religioasă. Cu tot respectul cuvenit unei asemenea situații este bine de știut faptul că motivația protecției copilului din Norvegia este aceea de a asigura securitatea fizică și psihică a copiilor. Este evident că sunt în conflict două sisteme de valori: unul biblic în care corecția fizică – sunt multe de vorbit pe această temă – este un drept parental și unul legal care prevede că pedepsele fizice cu privire la copii sunt total interzise sub sancțiunea de a fi decăzut din drepturile părintești. Nu am nicio îndoială privind părinții, Marius și Ruth, pe care îi cunosc personal și care au lucrat cu mine. Știu că sunt persoane sensibile, educate și credincioase. Totuși nu putem susține legal că este o discriminare a libertății religioase pentru că nu acesta este temeiul legal al acuzațiilor.
Protecția copilului a săvărșit un abuz prin faptul că nu oferă părinților posibilitatea unui program de consiliere în urma căruia aceștia să poată recupera copiii. Asistentele de la protecția copilului au sugerat mamei, lui Ruth, să mintă cu privire la Marius și să declare că acesta este violent cu ea pentru ca astfel bebele și mama să rămână împreună într-un centru maternal. Imediat trebuia făcută plângere penală împotriva acestora și pe cale de consecință să se atace integritatea profesională a întregului sistem care, dacă își permite să instige la minciună un adult, ce credibilitate mai are atunci când evaluează un copil? Marius trebuie asistat de un avocat specializat pe problemele drepturilor copilului care să cunoască mecanismul intern al funcționării protecției copilului. În acest sens s-a recomandat un avocat nou și cred că noi ar trbui să susținem, dacă va fi necesar, financiar familia.
În paralel trebuie stabilită o strategie alternativă în sensul în care am sfătuit pe părinți să aibă pregătite actele ce dovedesc naționalitatea română a copiilor – ceea ce s-a realizat prin ajutorul ambasadorului român la Oslo – pentru a sugera un plasament la una dintre rudele apropiate familiei Bodnariu. Întrucât Daniel Bodnariu, fratele, nu are copii și este o persoană integră și bine situată social cred că un plasament al copiilor la unchiul lor, în București, poate fi o soluție legală și potrivită pentru copii. Există precedente legale în acest sens în Norvegia.
Desigur toate aceste sunt gândurile și rugăciunile mele. Oricine este liber ca în limitele legale și biblice să acționeze potrivit conștiinței sale. Dar nu se cade să facem din încredințarea noastră un motiv de polemică. Binele familiei Bodnariu este mai presus de părerile noastre privind o strategie sau alta.
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru orice inimă care simte durerea aproapelui său și îi este alături în suferința sa. Până la urmă Dumnezeu este singurul care știe totul și poate totul.
Fiți binecuvântați!
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
