În ultima vreme au apărut mai multe reportaje, interviuri și documentare despre posibilitatea ca viața fizică să crească tot mai mult în lungime până acolo încât omul să trăiască veșnic. Nu e o glumă. Medicina nici până astăzi nu cunoaște motivul îmbătrânirii – deși Biblia l-a afirmat de mii de ani –, așa că mulți își închipuie că oricare ar fi acesta, el poate fi depășit de descoperirile științifice al ultimului mileniu. Ray Kurzweil, director al departamentului de inginerie Google și-a exprimat încrederea că va putea trăi veșnic prin intermediul roboților, iar el estimează (potrivit unor calcule destul de riguroase matematice bazate pe creșterea exponențială a informației tehnologice) că în anul 2035 capacitatea inginerească și tehnologică va fi atât de mare încât practic creierul uman (informația din el) va putea fi copiat și transferat într-un fel de cyborg care va deveni noul trup al omului.Ideea din spatele acestor idei, am spune noi trăsnite, le resimțim chiar astăzi. Spre exemplu sunt oameni cu membre amputate care folosesc proteze super performante care pot fi manipulate cu ajutorul creierului. Există de asemenea organe artificiale prin care viața este prelungită, precum inima, sau alte asemenea organe. Pe viitor tot mai multe organe umane, spun acești oameni de știință, vor fi înlocuite cu astfel de organe artificiale, durata de viață va crește, și în cele din urmă întreg trupul uman va fi înlocuit treptat cu elemente artificiale. Finalitatea este ființa umană în care partea biologică va fi în minoritate față de partea robotică. Indiferent care este părerea noastră despre plauzibilitatea acestor lucruri, faptul că știința avansează îi face astăzi pe oamenii mai mult ca oricând animați de gândul posibilității imortalității.
Toate aceste încercări ale omului nu arată decât că problema morții reprezintă misterul care se dorește a fi elucidat cu cea mai mare ardoare. De ce? Fiindcă nimeni nu a fost și nu va fi niciodată obișnuit cu moartea. Nimeni, nici măcar cei ce pledează cu mult fanatism în favoarea ateismului nu pot fi satisfăcuți cu concluziile ideologiei lor: un mormânt rece și o neantizare totală. Este terifiant și îngrozitor să știi că totul în curând se va sfârși: tu, cei dragi ai tăi, visurile tale, visurile lor, totul. Este delirant să-ți cobori în groapă pe unul din cei dragi ai tăi și să te gândești că niciodată nu-l vei mai vedea, că totul s-a sfârșit și pentru totdeauna.
De aceea, cum să nu privești la învierea lui Hristos cu o dulceață inimaginabilă atunci când doar îți trec prin minte aceste lucruri? Cum să nu-ți vină să sari de bucurie la auzul faptului că moartea a fost decapitată pentru veci de veci de Preaiubitul nostru? Cum să nu te simți cel mai privilegiat dintre oameni indiferent prin ce treci aici pe pământ? Cum să nu simți cum lanțurile materialismului și ale plăcerilor lumești cad de pe tine? Și cum să nu fii liber să trăiești pentru o altă viață, pentru viața viitoare?
Da, răsăritul învierii este cel mai bucuros moment al istoriei. Moartea a fost călcată în picioare, temelia ei surpată, gălăgia ei redusă la tăcere. Nu-ți fie teamă de umbra morții pe care orice om o va experimenta, deoarece cel ce crede în Cel ce este Învierea și Viața chiar dacă va muri va trăi, iar la sfârșitul veacurilor va învia într-un trup incoruptibil, asemenea trupului înviat al Celui în care ne-am încrezut.
Ştefan Cornu – http://bisericaadonai.ro
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
