Ştiu că este greu de acceptat de către mulţi oameni că am avea datoria să avem respect faţă de autorităţi însă este o afirmaţie cu suport biblic. Aş vrea în dimineaţa asta să medităm puţin la ce se poate schimba la acest capitol în viaţa noastră pentru a fi asemănători cu Hristos în lumea aceasta.
Lipsa de respect faţă de autorităţi este foarte vizibilă. De la eliminarea formulelor de politeţe până la folosirea poreclelor, a injuriilor, caricaturi şi chiar folosirea de vorbe grele oamenii dau dovadă de lipsă de respect faţă de „cei înălţaţi în dregătorii” şi din păcate creştinii nu se evidenţiază ca fiind diferiţi. Singurul aspect care îi avantajează cumva este că nu înjură probabil.
Cred că niciodată nu ne-am permis mai multă lipsă de respect faţă de liderii care ne conduc şi asta ne costă foarte mult. Asta o văd copiii noştri şi le va fi principiu de viaţă. Asta este şi o încălcare a recomandărilor Bibliei care ne spune să cinstim pe cei înălţaţi în dregătorii. Nu numai că nu îi cinstim, nici măcar nu mai suntem neutri, efectiv ajungem să ne asemănăm cu cei din jurul nostru în gândire şi vorbe şi asta nu e tocmai bine.
Dar stai domnule că nu merită!
Ar spune unele persoane că liderii noştri sunt nişte hoţi, mafioţi, incapabili, inculţi etc. Nu zic că nu ar avea dreptate. Unii din cei care ne conduc nu sunt tocmai oamenii faţă de care să ai tot respectul. Unii din ei sunt demni de milă iar alţii sunt demni de puşcărie. Indiferent de starea în care sunt eu ca şi credincios nu capăt dreptul de a vorbi murdar la adresa sa. Respectul pe care mi-l cere Scriptura nu depinde de persoana respectivă ci de decizia mea de a trăi Scriptural. Dacă ar fi să o luăm pe principiul „când merită îl respect” e prea posibil să murim şi tot să nu ajungă o persoană care să „merite respect” în optica majorităţii.
Petru recomandă în scrierile sale „Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi; temeţi-vă de Dumnezeu; daţi cinste împăratului!” Adică porunca de a cinsti pe dregători este dublă. Odată pentru ce avem obligaţia să cinstim pe toţi oamenii apoi pentru că avem obligaţia să cinstim pe împărat (să nu spuneţi acum că nouă nu ni se aplică din cauză că avem preşedinte). Pe acelaşi principiu Pavel le scrie Romanilor şi nouă in capitolul 13 să dăm cinstea cui datorăm cinstea. Asta mă duce cu gândul că a cinsti pe cineva, a respecta pe cineva este uneori o datorie. Cinstirea dregătorilor nu a fost uşoară sau naturală niciodată. Singura diferenţă este că noi azi ne permitem să nu cinstim şi facem din asta „un drept al omului”. Dacă ar avea un asemenea comportament sau limbaj un chinez de exemplu… nu ştiu dacă ar scăpa tot aşa de uşor.
Dacă ne purtăm cu dregătorii „după cum merită” dacă le arătăm „respectul pe care îl merită” probabil tot poporul ar scuipa pe ei. Asemenea oameni nu vor putea niciodată să mulţumească pe toată lumea. Cei înălţaţi în dregătorii nu sunt de regulă persoane plăcute de toată lumea. Preşedinţii, regii, împăraţii, primarii, dregătorii şi alte funcţii de genul acesta au fost şi vor rămâne funcţii care atrag mai degrabă critica, nemulţumirea, dezaprobarea şi totuşi avem datoria să respectăm astfel de oameni pentru funcţia pe care o ocupă.
Cred că avem datoria să ne revizuim comportamentul şi limbajul. În ce fel vorbeşti despre preşedintele ţării, dar despre primul ministru, dar despre miniştri, primari etc. Analizează limbajul şi vezi ce se poate schimba. Repet, nu pentru meritele acelui om ci pentru că Dumnezeu ne cere asta. Haideţi să fim diferiţi în sensul bun. Haideţi să arătăm respect faţă de oameni necondiţionat şi cu atât mai mult faţă de liderii care au fost înălţaţi în dregătorii.
Ştiu că nu e pe placul prea multor cititori acest material dar provocarea rămâne. Cinstiţi pe toţi oamenii… cinstiţi pe cei ce vă cârmuiesc.
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
