Zgomotul, zarva şi muzica tare ne pot lasa fară auz!

Căştile pe urechi te pot face surd.

„Unde oare vom afla lumina şi unde vor răsuna cuvintele? Nu aici, aici nu e destulă linişte.” (T.S.Eliot)

Astăzi se trăieşte într-o lume cu zgomot neîntrerupt. Pe străzi, la serviciu, în magazine, restaurante, acasă, suntem biciuţi în mod permanent cu zgomot: muzică dată tare, telefoane, zgomot de maşini, prea multă vorbărie.

Zgomotul reprezintă unul dintre cei mai nocivi factori de poluare. O treime din populaţia Europei este afectată de zgomotul traficului rutier, zgomot care este mai greu de evitat. Dar există mulţi oameni care aleg să trăiască în zgomot deşi l-ar putea evita. În funcţie de intensitate şi de timp, zgomotul poate produce disconfort şi boli, dar el mai poate  răni sau chiar ucide. Conform unui raport european, aproximativ 10 milioane de cetăţeni din Uniunea Europeană sunt in pericol de a-si pierde auzul, pentru că ascultă muzică la căşti multe ore la rand, cu sonorul la maximum.

În ceea ce priveşte Romnia, în orice local, piată, restaurant şi în special în mall-uri urlă muzica. În mall-uri nu poţi să auzi ce spune vânzătoarea, nu îl auzi pe cel de lângă tine, numai dacă strigi (cel puţin în mall-urile româneşti).  Există o poluare fonică de al cărui pericol încă nu sunt conştienţi nici părinţi, nici copiii lor. Ei nu ştiu probabil că 1 adolescent din 10, din tările europene, au probleme cu auzul din cauza muzicii din căşti. Sunt expuşi în principal tinerii cărora li se pare că este „cool” să umble cu căştile pe urechi, să vorbească tot timplul la telefon, să-şi petrecă timpul prin mall-uri, discoteci şi alte locuri aglomerate pline de zgomot şi înghesuială. Pe deasupra mai sunt motocicletele, planoarele, snow-mobile, etc. Biciuită în permanenţă cu zgomot, urechea oboseşte şi îmbătrâneşte mult mai  timpuriu decât în mod obişnuit.

Despre decibeli

Intensitatea sunetului se măsoară în decibeli (dB). Respiraţia are 10dB, şoapta 20 dB, o conversaţie obişnuită se situează între 30-60 dB.  Foşnetul frunzelor este de 20dB. Copiii în pauze, pe hol, fac un zgomot de 80 dB. Zgomotul unei străzi aglomerate este de 90 dB. Camioanele puternicie fac un zgomot de 90-110 dB. Decolarea unui avion se ridica la 130 dB. Formatele digitale actuale de muzică MP3-playrele pot atinge intensităţi ale sunetului de 80-115 dB. Nivelul de 20-30 dB este nivelul sonic normal. Limita sunetului admisibil este de 80 dB.

Expuneri peste pragul admis de 80 dB, timp de 4 ore pe zi, pe perioade de 10-30 ani pot duce la modificarea permanentă a pragului auditiv, adică la o hipoacuzie care  poate stânjeni în comunicarea cu ceilalţi.  La 120 dB, omul poate fi activ doar 2 minute. O expunere de scurtă durată la zgomote puternice, la diverse concerte, unde se poate ajunge la 90-115dB, sau zgomotele cu caracter de impuls, cum ar fi exploziile, poate conduce la pierderea temporara a auzului.

Dacă te-ai născut sănătos, de ce vrei să fii surd?

Este trist că, pe de o parte, s-au făcut eforturi să se reducă zgomotul la locul de muncă şi astfel a scăzut numărul de surdităţi ca boli profesionale, dar, pe de altă parte, s-a triplat surditatea la tineri, prin dispozitivele de ascultat muzică puse pe urechi, prin petrecerea timpului în locuri cu mult zgomot. Ne este milă de cei cărora soarta le-a fost potrivinică şi s-au născut  surzi. Dar ne mirăm de inconştienţa celor ce aleg să asurzească în mod voluntar şi ne întrebăm de ce familia şi societatea nu fac ceva mai mult în a-i conştientiza de pericole.

Avertismente pentru tineri: „Nu fiţi fraieri, alegând surzenia”

-Muzica ascultată prea tare te poate face surd pentru toată viaţa. Căştile pe urechi timp de 1-2 ore pe zi, pot duce la pierderea permanentă a auzului la peste 30%  din tineri.

-Melodiile cu multă percuţie sunt mai periculoase producând modificări mai importante ale pragului auditiv.

-Construcţia urechii umane nu este în stare să suporte pentru mult timp, zgomote mai mari de 85 dB. Cu toate acestea mulţi tineri, îşi chinuiesc urechile în discoteci, cu muzică la peste 120dB, folosesc aparate Mp3 plaire care pot depaşi 130 dB, merg la concerte rock unde zgomotul ajunge la 140dB.

-Datorită cauzelor expuse mai sus se înregistrează multe pierderi de auz la vârste cuprinse între 14-30 ani.

-Tinerilor de azi le vor îmbătrâni urechile cu 20 ani mai devreme, deci vor deveni surzi mai repede cu 20 ani decât părinţii lor, din cauza folosirii căştilor şi a muzicii „date tare”.

-Probleme auditive, care înainte apăreau la 70 de ani, cum ar fi tinitusul sau acufene, cunoscute ca  ţiuituri sau zumzăit permanent în urechi, apar astăzi la 50 de ani.

-Există bătrâni de 80 de ani care trăiesc în tări şi zone liniştite (de exemplu Sudan), care au auzul ca la 20 de ani, deşi se estimează că auzul începe în mod fiziologic să scadă de pe la 30 de ani. E adevărat că acolo nu se aude decât zgomotul natural, produs de vânt, de ploaie, de legănatul ierbii sau animale.

-Pe de altă parte, în ţări occidentale ca Spania, în zona de limbă catalană, 33% dintre tineri suferă de probleme auditive uşoare şi se estimează că mulţi vor avea nevoie de aparate auditive la 40 ani. Maria Grasa Perez, de la centrul catalan  Julio de Cornella spune: ”În urmă cu câţiva ani, pacienţii care veneau la consult cu probleme auditive aveau în medie 60 de ani. Acum, cei care vin şi care acuză acest disconfort sunt din ce în ce mai tineri, având vârste cuprinse între 20 şi 30 de ani” Beatriz Sanchez, o studentă în vârstă de 24 de ani are un mare grad de surditate  din naştere. Dar zgomotul excesiv din viaţa de zi cu zi i-a influenţat şi mai mult capacitate de a auzi: ”Muzica foarte tare şi zgomotele stridente mă afectează mai mult decât pe oricare altă persoană, pentru că sunt mai lipsită de apărare decât  alţii într-o astfel de situaţie”, explică ea.
Conştientă mai mult ca cei sănătoşi de acestă problemă Beatriz transmite un sfat tuturor tinerilor de vârsta ei: ”Nu fiţi fraieri. Eu m-am născut cu această problemă, însă voi puteţi să o evitaţi. Nu ne putem juca cu sănătatea noastră”.

-Zgomotul este un factor de stres care poate produce  cardiopatie ischemică, o boală care scurtează viaţa. Se estimează că 3% din decesle prin cardiopatie ischemică sunt datorate zgomotului.

-Diverse nevorze pot să apară sau să fie accentuate sub acţiunea zgomotului

Fugi de zgomot!

-Evită locurile cu muzică dată la maxim.

-Nu asculta muzică la căşti. Îţi faci rău cu mâna ta. De ce să devii surd de tănăr? De de ce rişti şi alte afecţiuni cum ar fi  acufenele, nişte senzaţii foarte neplăcute care pot însoţi surditatea, percepute ca zgomote, foşnete, ţiuituri în urechi, care te pot chinui ziua şi noaptea.

– Nu sta tot timpul cu un aparat de radio sau cu televizorul pornit. Zgomotul permanent, pe care nici nu îl băgăm în seamă, ne afectează totuşi mintea şi creativitatea. Nu este bine să ne biciuim zi şi noapte mintea cu zgomot, chiar cu zgomotul muzical al acestor aparate. Omul este mai productiv într-o atmosferă de linişte. Muzica permanentă ne ţine în domeniul superficialului, nu ne lasă să ne medităm, să aprofundăm lucrurile.

-Nu te juca cu artificii, pocnitori şi alte dispozitive pentru făcut zgomot şi evită-i pe cei care le folosesc. Numărul persoanelor surde de la aceste jocuri cu artificii este semnificativ.

-Dacă poţi, alege un loc de muncă fără zgomot, iar dacă lucrezi în locuri cu zgomot foloseşte mijloace de protecţie pentru urechi.

-Dacă poţi să alegi, atunci alege o locunţă într-o zonă făra zgomot.

-Relaxează-te cât de des poţi în locuri liniştite, într-un parc, într-o grădină, la ţară sau la munte.

Ca şi creştini noi avem nevoie de momente de linşte  pentru a auzi mai bine şoapta Divină.

Disponibilitatea de a asculta şi de a crea loc în sufletul nostru pentru Domnul Isus, creşte atunci când facem linişte în jurul nostru. Avem nevoie să evadăm în locuri fără zarvă şi fără agitaţie, în locuri în care să nu auzim decât foşnetul frunzelor, murmurul vântului sau ciripitul păsărerelor, locuri în care contemplând măreţia Creatorului să ne putem reculege. Satana ne va împiedica, pentru că lui îi place să ne ţină în zgomot, aglomeraţie şi grabă. Zgomotul şi graba permanetă sunt atmosfera lui preferată. În această atmosferă oamenii devin superficiali şi indiferenţi la lucrurile importante pentru viaţă şi pentru veşnicie.

„Teama de a nu fi singuri ne aruncă în mijlocul zgomotului şi a mulţimii. Dorim să auzim un flux constant de cuvinte chiar dacă acestea nu ne spun nimic. Ne cumpărăm radiouri sub formă de brăţară sau căşti, ca să nu fim comndamnaţi la tăcere dacă nu stă nimeni prin preajmă” spune R. J. Foster.

Domnul Isus „S-a suit pe munte să Se roage singur”. Altădată le-a spus ucenicilor: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu”. Dacă Domnul Nostru a avut nevoie de solitudine şi de linişte cu atât mai mult avem nevoie noi, oamenii. Cu atât mai mult avem nevoie astăzi când zgomotul, zarva şi muzica tare este caracteristica societăţii noastre.

SCRIS  DE Maria Goron