Jurnal din Benin – Africa ( Cristian Galea şi Vladimir Pustan) Partea 1

08.03.2010 – Drumul şi aterizarea (luni)

Singurul lucru care nu îmi place la călătoria asta (cel puţin aşa cred acum) este drumul. 12 ore pe drum cu tot cu mersul la aeroport, oboseala acumulată, 8 ore de stat pe scaun, controalele din aeroport, teama că se pot pierde bagajele… îmi displac la maxim. Dar întotdeauna după ce au trecut toate, am uitat tot, la fel cum se uită durerile naşterii când femeia îşi ţine noul născut în braţe (aşa cred şi asta… nu garantez ). De data asta drumul nu a fost deloc plictisitor: chiar am reuşit să dorm în reprize bunicele, plus când am fost treaz, prezenţa lui Vladimir garantează un timp extraordinar. Cu sigurantă sunt (cel mai) binecuvântat. Am ajuns cu bine la Tony, bagajele nu s-au pierdut, de controlat nu a controlat nimeni, în schimb am fost lovit crunt de altceva: căldura de care uitasem. Va trebui să mă obişnuiesc cu asta, o voi simţi mult timp.

09.03.2010 – prima zi (marţi)

Prima noapte a fost dezastruoasă. Copiii lui Tony ne-au spus că avem oportunitatea să dormim în camera cea mai răcoroasă din casa. Mi-e greu să îmi imaginez cum o fi în celelelalte. Acum am venit în perioada din an cea mai călduroasă. Avem un ventilator în cameră, a mers toată noaptea… aproape făra efect.

Această primă zi a fost una de acomodare. Aproape nici nu am ieşit din casă, am fost doar la noul birou. Data trecută când am fost aici, casa în care stăm era şi birou pentru membrii misiunii şi loc de primire pentru localnicii care doreau bani, vindecare, rugăciune. A fost dezastru cum a fost, familia aceasta nu avea nici un fel de viaţă privată. Copii cred că erau traumatizaţi. Între timp toate aceste lucruri s-au mutat într-o căsuţă închiriată mai în josul străzii. E mult mai bine aşa. Tony a amenajat acolo 3 încăperi de birouri şi vreo 3 camere cu paturi pentru studenţii care vin la scoala biblică. De data asta mi-am adus camera de luat vederi, aşa că am profitat de ocazie şi l-am înregistrat pe Tony. A fost interesant să ascult de unde şi cum a pornit toată misiunea aceasta, planurile de viitor, viziunea. Am văzut un om foarte matur spiritual, cum rar sunt. Sunt convins că Isus va face lucrări mari aici. Cel mai mult m-a bucurat faptul că se întrevede o relaţie stransă între Cireşarii şi Glean Ministries. Azi am plănuit ce vom face în aceste zile cât vom sta aici. Din păcate Vladimir, din cauza timpului destul de scurt pe care-l va petrece aici, nu va participa la foarte multe lucruri, dar sunt convins că e suficient de mult cât să se îndrăgostească de Africa. Mâine vom merge să vedem proiectele începute şi locaţia unde se doreşte a fi construcţia misiunii, oraşul Ze. Tot mâine vom mai merge să vedem un caz extrem de deosebit despre o femeie şi un barbat.

Ziua a trecut repede, spre bucuria noastră a plouat toată noaptea, am înţeles că odată cu acest sezon extrem de călduros, vine şi sezoul ploios. Avantajul este că nu va mai fi chiar aşa de cald, în schimb dezavantajul este că ploile aduc ţânţarii purtători de malarie. Domnu-i bun şi bine-o fi.

Nu pot să nu amintesc din nou de timpul petrecut cu Vladimir. Toată ziua cu el, serile în care nu putem adormi, sunt foarte benefice pentru mine. Vreau să învăţ cât mai multe, e un izvor nesecat, şi dacă mă rog ceva, rugăciunea ce o fac este asta “Doamne, ajută-mă să ţin cât mai multe lucruri minte din ceea ce vorbim. Pune-le Tu, undeva acolo adânc în mintea mea, şi scoate-le tot Tu afară, la momentul potrivit, atunci când voi avea nevoie de ele…”

10.03.2010 – la Ze (miercuri)

M-am trezit entuziasmat azi. Poate mai mult pentru Vladimir. Abia azi va putea să vadă adevarata Africa, deoarece azi vom fi plecaţi toată ziua prin ţară. Sunt bucuros că-mi voi readuce aminte şi eu cum e aici. Azi vom merge în 3 locuri:

        într-un sat unde Tony a plantat o biserică, aici vom vizita un frate şi o soră, ambii demonizaţi

        la terenul unde s-a început construcţia pentru institutul vocaţional (voi explica mai târziu ce înseamnă asta)

        la locaţia unde se va construi cartierul general al misiunii din Benin.

În 2008 când am fost aici am participat la plantarea primelor 2 biserici de aici. În ziua de azi în total sunt 5 la număr, biserici mature cu mulţi membrii. Datorită unui membru dintr-o astfel de biserică Tony a aflat despre acest caz. A fost o familie bogată, compusă din 4 frati. La un moment dat au murit parinţii lor, acest lucru provocând cel mai mare dezastru pentru tinerii rămaşi fără părinţi. E ciudat, aceste lucruri se întâmplă des aici: atunci când mor părinţii, începe războiul averilor. Aceşti tineri, deja mari, la moartea părinţilor lor, au fost blestemaţi de cineva pentru ca ei să moară, astfel averea lor să rămână celor ce au pus blestem peste ei. Fiica aceasta, în jurul vârstei de 26-27 de de ani, avea o afacere mare, aproximativ 25 de angajate, maşini de cusut, poate cea mai bogată din regiune. Astăzi stă dezbrăcată, într-o cameră de 2m x 1m, nu se mai poate ridica, tremură tot timpul, are 30 de kilograme, mânâncă ce-i dă vecinii, dacă îi dau ceva, iar mintea ei este aproape limpede. Fratele ei la fel, stă întins pe jos, nu se poate ridica, borboroseşte lucruri neînţelese, mintea în schimb, limpede. Al doilea frate deja a murit, iar al treilea, a plecat în altă ţară, hotărât să lase toată averea celor ce i-au blestemat. Toate aceste lucruri au venit peste ei în decurs de o săptămână, imediat după moartea părinţilor. Mi-am adus aminte de îndrăciţii din Gadara. E exact la fel. Posibil aceeaşi legiune, şi în ei. Planurile lui Tony sunt mari, înainte de toate trebuie amenajată casa unde să locuiască aceştia doi, după ce vor fi exorcizaţi. Trebuiesc pregătite lucrurile, deoarece aceştia după ce vor fi eliberaţi nici măcar nu vor putea sta în picioare de slabi ce sunt, atrofiaţi fiind. Plus, exorcizarea nu se va face în stradă, din cauza că se vor strânge extrem de mulţi oameni, problema nu fiind curioşii, şi vrăjitorii care vor fi întărâtaţi, atacurile în momentul exorcizării venind nu numai de la demonii din aceştia doi, ci şi din partea vrăjitorilor. Trebuiesc pregătiri speciale pentru asta, aici e vorba despre demoni mulţi, care probabil ies afară numai cu post mult şi rugăciune multă. Am aflat azi că toate vrăjitoriile voodoo din Haiti, Brazilia, America, se trag de aici, din Benin. E ţara cu cea mai mare putere demonică din lume. Aici e iadul, după cum spunea Tony. Rolul nostru în cazul de faţă, pe termen scurt, este să adunăm fonduri pentru a reface casa acestor doi. Am plecat mai departe cu un gust amar şi cu lacrimi . Abia aştept să mă întorc data viitoare şi să-i pot îmbrăţişa pe aceştia doi tineri, aproape de aceeaşi vârstă cu mine. Cu ce sunt eu mai bun decât ei?

Următoare oprire este în satul unde Tony va construi institutul vocaţional. Aici tot satul s-a întors la Isus, acum este o biserică mare. Întoarcerea lor s-a produs în urma operaţiei pe care Tony a suportat-o, pentru acea fetiţă care avea o tumoră imensă pe faţă. Fetiţa este în regulă azi, şi Dumnezeu a lucrat prin această oportunitate. În biserica asta vom merge zilele următoare pentru a predica. Eu îl voi traduce pe Vladimir din româneşte în engleză, iar Tatiana din engleză în limba lor nativă. Institutul vocaţional este locul unde oamenii vor învăţa să producă mâncare, să înveţe să lucreze ceva. E vorba de 2 proiecte din punctul ăsta de vedere: creşterea puilor, de la incubare până la maturitate, şi producerea uleiului din alune de pământ. Deja o parte din incubatoare sunt finalizate, mai rămâne ca să putem aduce cumva aici maşinile de ulei din Timişoara. Containerul aşteaptă de vreo 2 ani să plece din România, şi sunt numai piedici din punctul ăsta de vedere.

A treia oprire am făcut-o în Ze, un oraş mare în care a fost făcută o misiune medicală în urmă cu 3 ani. Această misiune a deschis uşile aici pentru Tony, având intrare uşoară şi la primar. În acest mod primăria a donat un teren foarte mare de 5 ha (pentru început doar pe 1.6 sunt făcute actele, urmând ca atunci când se va începe lucrările aici să se facă actele şi pe restul de 3.4 ha) pentru construcţia misiunii. Aici va fi şcoala biblică (nevoia de lideri pregătiţi se dovedeşte a fi cea mai mare în momentul de faţă, Tony spunea că ar fi putut avea 50 de biserici acum, singura problemă rămâne aceeaşi: cine să le păstorească?), un loc de cazare pentru misionari, un campus cu o şcoală pentru copii, spital, şcoală pentru medici, un proiect amplu. Locaţia este cu siguranţă dată de Dumnezeu, este exact ceea ce misiunea avea nevoie: un loc mare în centrul Benin-ului. Misiunea aceasta se îndreaptă mai mult spre interiorul ţării, nu neapărat spre oraşele mari.

Obosiţi, plini de praf şi bătuţi de soare, am ajuns spre seară acasă. Între timp am aflat o veste proastă: copilul nou născut al unui păstor ce l-am întâlnit ieri, a murit la o zi după naştere. Cu ocazia asta am aflat o statistică tulburătoare: fiecare al şaselea copil care se naşte aici, moare. Nepăsarea doctorilor este uluitoare: acest copil a stat în burta mamei 3 zile după ce lichidul amniotic s-a scurs, deşi aici tot ce înseamnă spitalizare se plăteşte. În seara aceasta am fost la spital şi dacă am învăţat ceva de la Tony azi atunci acesta a fost dragostea lui pentru oamenii lui. E hotărât să se facă dreptate în ceea ce priveşte această nepăsare.

Cristian Galea

® Flacăra Închinării Media

Citeşte mai mult: http://www.flacarainchinarii.ro/?p=4056#ixzz0i5p0CLzF